Mister...
...motoistoric
Noile scramblere de la Ducati sunt o senzație pe piața de motociclete, dar originile lor sunt încă învăluite de mister. Așa că am pus lupa pe „Cazul Scrambler Ducati”.
Pe când, în anii ’60, viața socială a Europei occidentale se petrecea în cafenelele și terasele orașelor vechi, spiritul de aventură al americanilor și arhitectura sărăcăcioasă a orașelor îi făcea mai vulnerabili la chemarea naturii. Deșerturile din California și mlaștinile din Florida nu aveau să se exploreze singure…on any sunday. Orice putea fi călărit și avea personalitate de scrambling (greutate mică, poziție verticală de condus, ghidon înalt, gardă mai mare la sol, suspensie soft) putea fi următoarea motocicletă a unui american. Dacă până la sfârșitul anilor ’50, un scrambler putea fi orice motocicletă modificată de pe care se putea da jos tot ce nu era considerat util în afara străzii, anii ’60 i-au făcut pe producători să scoată la vânzare motociclete pregătite de scrambling din fabrică. Harley-Davidson XLC Scrambler, scos pe piață încă din 1958, era deja un hit, dar americanii nu își puteau lua ochii de la creațiile exotice ale inginerilor europeni.
Fără îndoială, gusturile și nevoile motociclistice ale americanilor erau diferite față de cele ale europenilor, iar enormitatea pieței americane le permitea, adeseori, importatorilor să dicteze politica de producție a fabricilor din Europa. Aici profit de ocazie să vă fac cunoștință cu protagoniștii poveștii noastre: Ducati Meccanica și Berliner Motor Corporation, colaborarea care a dat naștere scramblerului Ducati.
