Întâlnești cei mai mișto oameni...
...pe o Honda
Și anul acesta, Honda România cheamă comunitatea moto să-i cunoască motocicletele
Pentru al doilea an la rând, Honda România are o serie de invitați pe care îi cheamă să-i testeze motocicletele la circuit. Le așază în șir indian lângă boxele de la MotorPark România și îndeamnă invitații cu un permis moto și cu trei acorduri semnate înainte să le învârtă pe șicanele de la Adâncata.
Drumul de șaizeci de kilometri de la București, presărat cu lacuri, câmpuri multicolore și mirosuri vegetale este o etapă excelentă de relaxare. Ți se împachetează bine gândurile și se așază frumos pe rafturile minții și toate astea în timp ce ți se încălzesc simțurile și aptitudinile pentru circuit, pentru că lacurile și câmpurile sunt traversate de un asfalt unduitor de bună calitate.
Vizitatorii MotorPark au fost întâmpinați încă de la ușă cu răcoare și mult entuziasm de reprezentanții Honda și instructorii de racing de la Team BMR. Am găsit sloganul “pe o Honda întâlnești cei mai mișto oameni” ca fiind cât se poate de adevărat, pentru că discuțiile au fost captivante și s-a râs mult.
Înfofoliți în piele și cizme dure, riderii au asistat la un mic curs de utilizare a circuitului, frecându-și palmele de nerăbdare și trăgând, din când în când, cu ochiul la cele paisprezece modele Honda care îi așteptau la dans.
Recomandarea organizatorilor a fost de a conduce motocicletele ca pe stradă și, într-o oarecare măsură, așa s-a și făcut, dar demonii racingului sunt puternici. Faptul că ne găseam pe un circuit de viteză nu ne-a ajutat prea mult să mergem “legal”.
Dintre cele paisprezece motociclete Honda (CBR650R, CBR500R, CB1000R, CB650R, CB500F, X-ADV, ADV 350, Rebel 1100, Rebel 500, Africa Twin, NC750X, CB500X, Goldwing și proaspătul NT1100), am reușit să încalec șase. Amestecul acesta pestriț s-a făcut întâmplător, în funcție de motocicletele care erau disponibile în momentul fiecărei sesiuni de test. Aici, agilitatea și atenția riderilor s-a dovedit a fi determinantă. Cum mie mi s-a spus, încă de mic, că o să-mi mănânce câinii mămăliga din traistă, am nimerit, mai mereu, ce rămânea, dar este posibil ca și ceilalți să fi crezut la fel, căci eram cu toții dornici să le încălecăm pe toate.
Despre cele șase voi împărtăși câteva impresii…de circuit, care sunt pe cât de vivide în mintea mea, pe atât de subiective, în numărul 8 al Revistei motoADN. Totodată, voi face și un top subiectiv al celor 6, în funcție de capabilitatea lor pe circuit. Cele mai multe dintre motocicletele testate nu au ADN de circuit, deci nu trebuie judecate prea aspru din acest punct de vedere, pentru că sunt excepționale în altă parte.
Iată o parte dintre motocicletele testate:
Honda CB650R
Dacă CBR650R este pur sânge de curse de la Honda, CB650R este fratele lui mai mic. Nu are alură de alergător, nu are carena aerodinamică sau poziția agresivă, dar are personalitatea și este suficient.
Este un naked, o motocicletă de stradă cu poziție neutră, ușor aplecată, dar nu agresivă ca pe CBR650R. Are aceeași putere și cuplu, aceleași trăsături de personalitate cu slipper clutch și HSCT. Doar vântul te încetinește pe circuit, pentru că stai în calea lui fără nicio protecție, dar motocicleta este la fel de distractivă, chiar dacă ajungi mai târziu la finish.
Honda Rebel 1100
Rebel 1100 este un cruiser puternic cu cutie automata. Este încărcat cu foarte mult fier și ajunge pe la 250 de kilograme. Este stabil în viraje și schimbă treptele aproape când vrei tu. Frânează bine, accelerează tare în ture joase și tracțiunea controlată intervine când trebuie. Cine nu este obișnuit cu cutie automată, poate pierde secunde bune la o tură, căutând ambreiajul și schimbătorul de trepte. Motocicleta îți aduce aminte, de îndată, că nu ai aceste comenzi, scchimbând singură. Deși motocicleta s-a comportat excelent, mi-a dat emoții într-o linie dreaptă, când, în accelerare, pe la 160km/h, a început să vobleze și așa a rămas zeci de metri buni. Este de înțeles că la următoarele ture nu am mai scos untul din ea pe linii drepte.
Honda CB500R
Da. Are ADN de circuit, dar ceva nu m-a convins și nu știu ce. Poate suspensia moale în combinație cu poziția agresivă, poate profilul foarte îngust, poate ghidonul. Deocamdată rămâne un mister. Cert este că mi-a plăcut mai puțin decât Rebelul de 500, deși împărtășesc același motor, iar CBR500R este motocicleta de circuit.
Când conduci, în mai puțin de trei ore, un mozaic atât de bogat de motociclete, storci fiecare strop de motociclism din tine. Stai pe șa în toate pozițiile, încerci să strunești toate personalitățile de motor și ești supus intervențiilor a tot felul de gadgeturi specifice pentru controlul motocicletei. Este un adevărat roller-coaster mental și fizic. Tebuie să-ți resetezi mintea și corpul de fiecare dată când încaleci altă șa. Extremele acestea nu le cunoști la mersul pe stradă, pentru că mergi în parametri moderați, folosind doar ce este necesar din toate motocicletele, oricât ar fi de diferite, dar acolo unde le forțezi limitele, pe circuit, vezi cu adevărat ce le deosebește.
Mulțumim Honda România și Team BMR pentru această experiență deosebită și abia așteptăm să ne vedem la anul.
Pentru topul nostru subiectiv de circuit al celor șase motociclete, rămâneți aproape pentru lansarea noului număr al revistei motoADN.
