Roundabout the Baltics 2023
motoADN & Rebel în România
motoTRAVEL – Roundabout the Baltics 2023
Live update de pe trasee
Ziua 1
București – Oradea
Știți probabil că prima zi a unei vacanțe în afara țării este cea mai grea și nici asta nu a făcut excepție.
Mulți km și căldură mare mon cher…până la 40 de grade pe autostradă. Suficient cât să îți treacă prin minte întreaga viață, da îți pui toate întrebările existențiale și … să îți treacă toate când intri în prima benzinărie cu aer condiționat.
Nu ne-a fost ușor, dar am ajuns și noi la Oradea atât de lăudată și apreciată. Înțelegem și noi de ce.
Promitem că această este cea mai scurta postare din acest jurnal. Restul vor fi mai lungi cu siguranță.
Iertați însă oboseala motociclistului sfârșit după prima zi …este doar antrenamentul pentru următoarele 15.
Maine trecem granița. Destinația: Cracovia.
Stay tuned!
Ziua 2
Oradea – Cracovia
Încă vreo 500 km. Dar cine îi mai numără? Cine?! Când te trezești pe ploaie, pleci cam pe ploaie și o ții cam tot așa până la destinație?
Dacă ați mai urmărit și alte jurnale de călătorie ale noastre, știți că nu este nicio mirare. Cam așa se dă adevăratul start al vacanței moto. Cu o zi de ploaie, dacă nu două, dacă nu chiar trei…
Am plecat de dimineață din Oradea știind ce ne așteaptă: multă autostradă și multă ploaie.
(Paranteză de #motoGÂND: autostrada pentru motociclist este gândul acela care te face să te întrebi de ce ai plecat tu de acasă?…).
Am trecut prin Ungaria fără mari trăiri – doar sentimentul de ud permanent.
Am ajuns în 
Slovacia și apoi în Polonia și am avut și partea frumoasă a călătoriei de astăzi – o porțiune de drum sinuos, care trece printre sate liniștite și văi de poveste. A fost frumos. Ne-a energizat. Ne trebuia.
Slovacia și apoi în 
Polonia și am avut și partea frumoasă a călătoriei de astăzi – o porțiune de drum sinuos, care trece printre sate liniștite și văi de poveste. A fost frumos. Ne-a energizat. Ne trebuia.La Cracovia am ajuns spre seara, pe ploaie…cum altfel? Uzi fleașcă, ne-am cazat cum ne-am prins noi că e cel mai bine: cât mai central, ca să poți lăsa motocicleta să se odihnească cât tu explorezi orașul la pas, ceea ce vom face și noi mâine.
Stay tuned!
Ziua 3
Cracovia
După 2 zile și 1000 de km, motocicletele s-au odihnit. Rebellino a necesitat puțină meștereală, pentru că a cedat suportul unuia dintre proiectoare.
Noi aveam nevoie de mers pe jos, așa că am început ziua cu un Walking Tour de la Walkative Tours (cu Ania
) al centrului vechi, ca să îi aflăm povestea și să ne facem o idee despre ceea ce îl face special.
Despre Cracovia găsiți multe informații și noi am stat prea puțin să îl vizităm pentru a vă lăsa aici o lecție turistică, dar este un oraș frumos și ofertant, în care puteți petrece 2-3 zile fără să regretați.
Biserici vechi, legende cu dragoni, cetăți, turnuri, muzee, cafenele, restaurante drăguțe, magazine cochete, străzi cu pavate cu urme de povesti…le are pe toate.
Vă lăsăm să le descoperiți și voi când treceți pe aici, iar noi ne pregătim de ….Lituania. Mâine vă scriem de la Vilnius.
Lituania. Mâine vă scriem de la Vilnius.Stay tuned!
Ziua 4
Cracovia – Vilnius
12 ore în șa….e nevoie să vă mai explic de ce nu am reușit să postăm aseară jurnalul? Daaaar, măcar nu a fost caniculă. Și nici măcar nu a plouat, deși ar fi putut. Daaaaar, a bătut un vânt….de-ala de care doar motocicliștii înțeleg. De-ala care îți dă peste față și la coaste și în spate și tu taci și îi dai înainte. Astea sunt momentele în care toate gândurile planetei îți trec prin cap. Îți pui ordine în viață, o faci bucăți și o iei de la capăt și asta de câteva ori bune între câte 2 benzinării. Te cerți în cap cu colegul din generala pentru nedreptatea pe care ți-a făcut-o într-a cincea și te duci să îi mulțumești pentru ajutor (tot în capul tău) unui om care probabil a și uitat că exiști.
Scuzați paranteza poetică, dar pe cuvânt că nu știu altfel cum să vă explic cei 500 de km de vânt de ieri și alți vreo 300 de mers în urma ploii. Unii dintre noi cel puțin și-au bătut recordul de distanță parcursă într-o zi ieri!
Altfel, drumul bun, scurte momente de aglomerație prin Polonia, dar în general totul a fost în regula.
Intrarea în Lituania eu și Rebellino am simțit-o specială. Fix la semnul de trecere în Lituania Rebellino a împlinit 48.000 km. Apoi un soare blând și frumos a apărut în fața noastră ca un covor roșu de primire la o recepție. AM AJUNS ÎN ȚĂRLE BALTICE! Și primele stickere #roundaboutthebaltics au apărut ca ciupercile după ploaie.
Dumul a fost foarte liber și camerele de radar care te monitorizează pe tronsoane de câte 10 km fac astfel încât toată lumea să meargă potilotă. Mi se pare cel mai eficient sistem de monitorizare a vitezei. Nu ai cum să îl păcălești. Nu e nevoie de echipaje de poliție… De ce nu se fac și la noi așa.
Plină de verdeață este Lituania și e curată și frumoasă…sau cel puțin așa arăta aseara în lumnia apusului. Am ajuns la 9 în Vilnius, iar procesul de găsit hotelul, parcarea…debarcarea….ne-au făcut ca abia la 11 seara să ne bem cocktailul de după cea mai lungă zi într-un bar studențesc din centru vechi.
Stay tuned!
Ziua 5
Vilnius
Nu ați fost încă în Lituania, la Vilnius? E momentul să îl puneți pe listă! Ce surpriză frumoasă a fost acest oraș! Nici nu știu cu ce să îl asemăn. Are de toate, dar le are în felul lui. Este suficient de mare cât să includă muzee, biserici, clădiri vechi, noi, cartiere de artiști, povești, locuri hipsterești, zone de distracție. Este cochet și curat și face orice plimbare o plăcere.
Am optat și aici pentru un Walking tour de 2.30 h și se dovedește a fi în continuare cartea câștigătoare pentru orașele cărora nu ai prea mult timp să le dedici.
Un ghid cu talent are timp să îți vorbească și despre țară, oraș, localnici, să îți spună realități ale zilelor noastre, dar și legende care stau la baza a ceea ce vedem noi și la final să îți dea și recomandări culinare.
Vilnius este orașul cu 200 de curți interioare care te surprind și cred că asta îl poate defini. El însuși pare acum în mintea mea o „curte interioară” a Europei pe care nici nu o bănuiam, dar care, odată descoperită, te face să vrei să mai stai un pic.
Dar doar un pic….pentru că mâine dimineață urcam iar în șa spre castelul Trakai și apoi spre litoralul Lituaniei , la Klaipeda.
Ziua 6
Vilnius – Klaipeda
Suntem tot în Lituania. La mare de această dată. Am plecat de dimineață în a 6-a zi a acestei vacanțe moto, pe o vreme mohorâtă și rece. Prima oprire era la vreo 20 de km de Vilnius – la Trakai, probabil unul dintre castelele lituaniene de care ați auzit de multe ori.
L-am găsit cuminte și eliberat de presiunea turiștilor care încă nu ajunseseră, scăldat apa lacului Glave (unul dintre cele mai adânci din Lituania) și în lumina primelor raze de soare ale zilei.
Cât l-am admirat, am mâncat și câte un kibinai – foietaj cu umpluturi diverse specific locului.
Drumul l-am continuat către Kaunas, al doilea oraș ca dimensiune din Lituania. Am stat cu multă lene la o terasă în centru, lângă castelul care domină localitatea.
Despre drum trebuie să vă spun că, deși am avut mai puțin de 400 de km de parcurs în această zi, mi s-au părut infernali. Este verde și frumoasă Lituania, dar drumurile sunt atât de drepte și de monotone încât simți că ceasul stă pe loc și roțile tale odată cu el. Am oprit de câteva ori doar pentru a ne dezmetici din efectul moleșitor al acestor drumuri.
Un alt castel ne aștepta la aproximativ 50 de km, doar că noi nu ne-am grăbit și am ajuns când tocmai se închidea – Raudone Castle.
După ce l-am admirat și pe el din fața unei cafele, am luat calea autostrăzii și ne-am oprit la Klaipeda, următorul nostru obiectiv din această călătorie. Se spune că e un fel de Constanța a lor. Am văzut-o doar seara când am ajuns și ne-a plăcut. Am fost la o berărie locală recomandată de un prieten lituanian și a fost o încheiere perfectă pentru o zi dedicată acestei țări. Urmează să vedem zona litorală cu ochi mai mari și mai treji astăzi.
Ziua 7
Klaipeda – Nida (Lituania)
Deja e nevoie să mă uit la pagina precedentă din jurnal ca să îmi dau seama ce zi este. Cele mai ciudate au devenit diminețile. Când deschid ochii, preț de câteva clipe, habar nu am unde sunt. Apoi, o iau din aproape în aproape: țară, oraș, hotel…apoi gândul care ma proiectează automat afară din pat: Bagajul! Nu e ușor să schimbi atât de des cazarile și locurile. Poate deveni obositor și sâcâitor bagajul moto și tot ”deranjl” dar este un minim compromis pe care trebuie să îl faci pentru experiență în sine.
Revenind la ce e mai interesant, ziua 7 am schimbat puțin programul și am mai rămas o noapte în Klaipeda, pentru că obiectivul zonei era să ajungem pe o limbă de pământ care separă Marea Baltică de o lagună și care este o zonă a lor de litoral destul de scumpă. Se trece în doar câteva minute cu un ferry și apoi sunt aproximativ 40 de km până la cea mai îndepărtată, mai scumpă și mai frumoasă stațiune din această zonă – Nida.
Mai are ceva special această zone. De la Nida nu poți merge mai departe, pentru că te lovești de granița cu Rusia (o veți vedea în poze). Mai exact este granița cu regiunea Kaliningrad, o exclavă a Rusiei. Am citit că are 15,1 mii km² și 955 mii locuitori, dar nu pot vă putem spune mai multe despre ea, pentru că nu am încercat să intrăm acolo.
Nu cred că v-am menționat până acum că în Lituania este o ură mai mare împotriva rușilor decât oriunde am văzut până acum, iar susținerea față de ucrainieni, de asemenea depășește tot ce am mai văzut prin diverse țări din Europa de când a început războiul. Istoria lor, în care rușii le-au făcut atât de mult rău, explică fenomenul.
La mare să știți însă că a fost tare frumos. Stațiunile sunt mici și cochete, cu case de lemn și curți vesele. Am prins o zi cu soare din plin și ne-a putut bucura și de drum și de stat.
Pentru că de plaja propriu-zis nu eram pregătiți (noi chiar credeam că va fi rece!) am vizitat un obiectiv natural al zonei: la Nida se formează pe zona de până la granița cu Kaliningrad o întindere de dune de nisip care pot fi escaladate. Peisajele sunt speciale șitotul este ca o plimbare printr-un parc natural format pe nisip.
Masa de prânz a fost formată din pește afumat foarte bun. Este specificul locului. Aștepți cuminte să se afume peștele care iese la ore fixe, îți alegi bucata dorită și o mânânci la fața locului sau la pachet.
Ne-am întors spre seara în Klaipeda unde am rămas mai mult decât ar fi fost înțelept…trecând în revista 1, 2, 3 cocktailuri, ceva muzică rock, ceva latino….Să vezi ce dormim noi și azi prin benzinării! Pentru că acum ne pregătim să plecăm spre Riga și lăsăm Lituania pentru Letonia.
Ziua 8
Klaipeda – Riga
Am lăsat în urmă Lituania, care a avut de oferit mai mult decât credeam și am pornit să ”dezlegăm” o nouă necunoscută – Letonia.
Spuneți sincer, cât de multe știți despre Letonia? Plaje? Castele? Art Nouveau? Campioni la baschet? Campioni la șah? Stați liniștiți, nici noi nu știam mare lucru.
Ultima vizita în Lituania a fost în Palanga, o stațiune care se spune că e cam ca Mamaia la noi, prin care am trecut și am avut ocazia să realizăm cât este de frumoasă. Dacă ar fi așa la noi Mamaia….aș merge și eu. Hoteluri moderne și frumoase, plajă, dar și un parc imens în pădure unde lumea făcea sport și se plimba. Pare o stațiune vie și stilată. Fără bâlci, fără aglomerație inutilă…
O stațiune similară am vizitat în Letonia, ca primă oprire în această țară – Liepaja. Ne-a plăcut plaja. Era liberă și frumoasă și am nimerit o zi foarte senină. Noi nu venisem pregătiți de bronzat, dar o cafea am băut pe plajă, cât să luam pulsul a ceea ce înseamnă să mergi la plajă la Marea Baltică.
Probabil cea mai frumoasă surpriză a zilei a fost Kuldiga – un oraș pe care nici nu știam dacă să îl vizităm sau nu, pentru că nu citisem despre el decât că este o Veneție a Țărilor Baltice și că are o cascadă (o glumă pentru o țară ,,plată ca o clătită” – cum chiar unul dintre ghizii de azi a zis și am reținut metafora, pentru că mi-a plăcut). Străzi pietruite, canale, un castel, un pod frumos, un restaurant care părea dintr-o poveste, un bar la care un entuziast leton vindea cacao pură din America de Sud….Cam asta a fost Kuldiga și ne-a lăsat un gust dulce ca o linguriță de miere într-o zi de drum lung.
La polul opus a cam fost Jurmala – stațiune la mare aflată la 20 de km de Riga. Aveam mari așteptări de la ea. Citisem că a fost perlă a imperiului țarist în materie de spauri și plajă. E drept ca are clădiri foarte frumoase (similare celor vechi din Sinaia, dar mult mai bine întreținute), dar are și hoteluri kitchioase, multă aglomerație, bâlci pe alocuri. Este o stațiune care mi-a amintit de partea urâtă a litoralului nostru. Mai puțin poate plaja, care chiar este frumoasă și unde oamenii au diverse activități. Nisipul este tare, așa că permite plimbări, alergări și chiar mers cu bicicleta.
Am ajuns seara pe la 21.00 în Riga, capitala Letonă, și ce a urmat…veți afla.
Ziua 9
Riga
Wow, ce schimbare…de la orașele relativ mici și cochete din Lituania, la Riga. Este un oraș mare, pe care probabi îți trebuie 2-3 zile să îl descoperi. Noi am profitat la maxim de singura zi plină pe care i-o puteam dedica.
Am urmat 2 tururi ghidate – unul dedicat centrului vechi, unde am aflat cum s-au pus bazele orașului și cum a suferit el transformări sub diverse influențe – germanice, suedez, rusești (evident!) și unul dedicat zonei centrale, care înconjoară centrul vechi și care a fost reconstruită și extinsă de-a lungul vremii, fiind acum un oraș frumos și impunător, casă pentru stilul Art Nouveau, care te surprinde la tot pasul.
De altfel, al doilea tur ghidat a fost în mare parte dedicat acestui stil și ghidul (o letonă simpatică și entuziastă) a încercat să îl aducă cât mai aproape de noi, cu tot cu numele de letoni celebri pe care noi nu îi știam, dar de care ei sunt atât de mândri.
Trecând peste partea de tururi, Riga este un oraș la fel de ofertant ca orice altă capitală europeană. Eu, personal, rămân fan al Vilniuns-ului din ce am vizitat până acum în țările baltice, care era mai mic, mai intim, cu o atmosferă mai boemă, dar nu îi pot nega Rigăi măreția. Mi-a amintit pe alocuri puțin de orașele din Rusia (Moscova și St. Petersburg, pentru că nu am văzut altele) dar mi-a amintit și de Bruxelles, și de Amsterdam. Catedrale catolice, ortodoxe, protestante, sinagoga, muzee, ziduri de cetate, turnuri în care să urcați…găsiți și aici de toate. Este frumos, serios. Chiar merită o vizită și merită luat în seamă în toată măreția lui!
Am încheiat ziua la barul de la etajul 26 al Hotelului Radisson la care stăm, pentru că priveliștea merita din plin. Așa vreau să îmi amintesc de Riga – mare, impresionantă, cu o mulțime de ”secrete” pe care încă nu ni le-a împărtășim. Mai venim noi!
Ziua 10
Riga (Letonia) – Tallinn (Estonia)
Am întârziat imperdonabil de mult cu jurnalul zilele astea, dar am o motivație bune. Se numește Tallinn și a meritat să îi dedic fiecare minut petrecut aici. Revin cu povestea.
Până atunci însă, sa revenim la drumul de la Riga, prin care am lăsat în urmă Letonia. Oprirea zilei a fost la Sigulda – un orășel stațiune din ce ne-am dat seama, plin de verdeață și de parcuri în mijlocul căruia este un castel (versiunea lui veche și cea nouă, reconstruită – așa că sunt două castele într-unul). Domeniul castelului este un loc minunat, liniștit, curat, plin de verdeață, cu ateliere meșteșugărești – unul de ceramica, unul de lemn – specializat în…realizarea de bastoane de toate dimensiunile – unul de tricotat unde o doamnă învârtea la ghem și urma cursuri de engleză.
Am zis că la pensie, când nu o sa am nimic mai bun de făcut, vin aici măcar o săptămână să mă plimb cu bicicleta prin zona asta.
Am băut o cafea și am plecat mai departe spre Tallinn unde am ajuns pe la 18.00. Suficient cât sa ne bucuram de o primă seara în cel mai nordic oraș al acestei călătorii și….pentru mine cel puțin, cea mai frumoasă descoperire.
Am mâncat prima dată carne de elan la un restaurant din centru plin de legende și turiști. Am băut prima dată vinul lor local – un spumos făcut din rubarbă (a fost primul păhăi, dar nu și ultimul, așa că ne-a plăcut)
Am văzut centrul vechi noaptea și am încheiat cu o bere la Hell Brun – o berărie de pe la 1600.
„Bine te-am găsit, Tallinn! Am bătut ceva drum până la tine.”
Cu acest gând am adormit.
Ziua 11
Tallinn, Estonia
Asta e! Cel mai nordic punct al călătoriei noastre și orașul pe care l-am avut în gând tot drumul. Există orașe care îți plac și pe care te bucuri că le-ai văzut și există orașe pe care le-ai văzut și intră pe o listă specială a celor în care vrei să revii. În cazul cronicarului de serviciu, Tallinn a intrat pe această listă a orașelor pe care sigur vreau să le revăd, alături de Sarajevo și Graz… Am facut o selecție de fotografii pentru voi, dar îmi dau seama acum că nu exprimă tot ce aș vrea să vă transmit. Mi-e greu să cred că Tallinn lasă pe cineva neimpresionat. Nu seamănă cu niciun alt oraș și totuși are puțin din multe. În 20 de minute ești de la centrul vechi medieval și stilul gotic la centrul artistic modern din Tellenskivi și la promenada, barurile și saunele din port.
V-am povestit deja că am făcut cunoștință cu Tallinn seara. A doua zi am început-o cum ne-am obișnuit, cu un tur organizat, ca să înțelegem mai multe despre oraș. Asta nu înainte de a bea o cafea la cea mai veche cafenea din oraș – Maiasmokk (1864).
Turul ghidat a durat 2 ore și ne-a dus în câteva puncte importante din centrul vechi, iar ghidul ne-a explicat mai multe despre istoria țării, mentalitate, oameni, dar și despre ceea ce se întâmplă acum cu Tallinn. Investițiile în IT îi scot în evidență. De la ei avem Bold și tot la ei am vazut roboței care merg pe stradă și livrează colete. Este singurul oraș cu un canal de YouTube dedicat turiștilor care vor să îl viziteze. Și lista de lucruri care te surprind poate continua.
Am vizitat cea mai veche farmacie din Europa cu activitate continuă ( de la începutul secolului XV) de unde am plecat cu bomboane de marțipan prescrise pentru durerea provocată de dragoste (dacă e cazul), sau pentru stimularea activității cerebrale și cu un vin condimentat e care se spune că îl fac de pe la 1400 (un fel de vin de fiert la supra-preț.
Am mers apoi spre Telliskivi – Cartierul creativ. Avem deja niște recomandări din filmele de YouTube urmărite, așa că am intrat la Fotografiska, am mâncat la unul dintre restaurantele din zonă, am băut o cafea la o cafenea unde se prăjea cafeaua chiar lângă noi, am mâncat o înghețată de la fabrica locală – La Muu.
Era momentul și pentru un muzeu, așa că am fost în port și am vizitat Seaplane Harbour – un muzeu maritim impresionant, unde am intrat într-un submarin și am văzut multe alte nave.
Am continuat cu zona de baruri din port, unde am văzut apusul și ne-am grăbit spre RADO – restaurantul de care auzisem că merită o încercare și la care am făcut chiar rezervare, ca să fim siguri. Trebuie să spun că, din toată această vacanță, la Tallinn am mâncat cel mai bine. Au restaurante în care chiar mănânci feluri deosebite, gătite cu stil, la prețuri decente.
Am încheiat ziua trecând prin mijlocul unui concert cu pop-rock rusesc… V-am zis că este orașul în care găsești de toate?
Ziua 12
Tallinn (Estonia) – Rundale (Letonia)
Am atins cel mai nordic punct al aventurii noastre baltice și începem coborârea. Este o căldură….la care nu ne așteptam. Se ajunge până la 34 de grade. Cred că în acest moment nu este mare diferență față de România. La plaja merg oamenii liniștiți. Am merge și noi cu ei, dacă ne-ar permite timpul, pentru că arată de vis – cald, apa liniștită, fără aglomerație… Dar asta e. Mâncăm o înghețată cât ne uităm la ei (noi în echipament complet de moto) și mergem mai departe.
Aveam o țintă clară în această zi: Palatul Rundale, supreanumit și Versailles al Țărilor Baltice. Trebuia să înțelegem de ce. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, după ore întregi de mers prin arșiță, eram tot mai contrariată: arăta totul ca un mare Bărăgan…nici localități, nimic…Unde au făcut oamenii aștia Versailles AICI? Și au făcut!
Am ajuns pe domeniul palatului unde aveam și cazare – cea mai rustică dintre cazările de până acum și cea mai ieftină. Ajungem dornici să ne răcorim puțin și să vizităm castelul și veștile încep să ne lovească:
Apa curege….neagră. Nu știm de ce și nici când se rezolvă, dar nu puteți folosi băile
Rezervarea dumneavoastră a fost făcută pentru mâine, nu azi …. (la câte cazari am schimbat, sincer mă miram să nu încurcăm ceva)
Dacă nu e apă, nu e restaurant, iar pe domenul castelului totul se închidea la 7…
Din fericire, faptul că apa e neagră de 2 zile a făcut să nu mai accepte rezervări, așa că două camere s-au găsit.
Ne-am lăsat bagajele, ne-am schimbat și am pornit cu soarele în cap spre palat care e …cel puțin surprinzător în acel peisaj. Este demn de numele de palat cum sunt si Peterhoff și Versailles și Schönbrunn și oricare altul. În plus, era bine întreținut și administrat, avea o cafeteria la demisol foarte drăguță, la care noi am poposit chiar de două ori … De, palat mare, cafea bună, prăjituri diverse… și noi eram obosiți.
Cina a fost una ”consistentă” cu tot ce am putut lua pe final de program de la singurul magazin din zona + sticla de vin de la Farmacia din Tallinn (dacă nu știți la ce mă refer, înseamnă că nu ați citit Ziua 11).
Din fericire, au rezolvat problema apei și a fost totul în regulă. S-a răcorit, s-a așternut o liniște cum demult nu am mai ”auzit” și s-a încheiat încă o zi.
Cazarea rustică, mai mult o cabană decât o vilă a fost ciudată din multe puncte de vedere, dar un așternut curat, un geam pe care intră aer proaspăt și un duș funcțional sunt uneori tot ce îți trebuie pentru un somn bun.
Ziua 13
Rundale (Letonia) – Varșovia (Polonia)
Profit de o scurta pauză neașteptată în drumul spre Oradea ca să mai recuperez din jurnal. Băieții s-au oprit să ajute un posesor de Ducati cu o pană.
De la țară de la palat am plecat într-o dimineață răcoroasă, cu ceață că în poveștile cu mistere. Pentru că revenise apa cu o seară înainte, gazda a insistat să ne facă măcar un kleine frühstück. Nu vorbea decât germana și rusă, dar ne-am înțeles. Eu ca să fiu sigură că nu plec nemâncată, dădusem deja o tură prin livada de mere. Mai am un măr în tank bag și acum
Am avut apoi o zi plina de drum drept prin căldură din care nu am să vă raportez mare lucru.
Cunoștință cu Varșovia am făcut într-un mod perfect pentru niște motocicliști obosiți. Am mers la Nocny Market – o zonă de mâncare și băutură in aer liber (food market) plină de tineri, construită pe un peron de gară dezafectat.
Am mâncat mai bune decât ne așteptam și am cam pierdut șirul cocktailurilor, dar a doua zi era de vizitat Varșovia, așa că ne permiteam.
