Skip to main content
MOTOtravelȘtiri moto

motoTRAVEL: O lună în Japonia și două pe drum

By 3 noiembrie 2025noiembrie 20th, 2025No Comments

Cât de complicat e să mergi până în Coreea de Sud cu motocicleta?

Dar până în Japonia?

motoTRAVEL: O lună în Japonia și două pe drum

Cât de complicat este să te pui la drum?

Un antrenor de Taekwondo din Blaj a plecat, doi ani la rând, până în Asia și înapoi cu aceeași motocicletă. Iată de ce și cum a făcut!

Călătoriile înseamnă ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Iar cele făcute cu motocicleta ne inspiră să visăm că, poate, într-o zi, vom face și noi ceva similar. Ce este de știut este că se poate, chiar dacă țara prin care treci este în război. Iată ce înseamnă să pleci la drum mai bine de trei luni, de două ori, în ani consecutivi.

motoADN: Pentru călătoria în Japonia, dar și pentru cele precedente pe care am remarcat că le-ați postat pe internet, ați ales o Honda Crosstourer 1200 DCT. Cum vedeți alegerea după aceste călătorii?

Ioan Tiurean: În ultimii patru ani am făcut cele mai lungi călătorii, acestea fiind în ordine Turcia, Iran, Coreea de Sud, și Japonia. După cei peste 130.000 km, pot spune că am făcut cea mai potrivită alegere privitor la motocicletă. Cutia automată și transmisia cu cardan înseamnă confort.

Anul trecut ați mers până în Coreea de Sud cu motocicleta, acum până în Japonia. Ce v-a motivat să alegeți tot Asia?

Japonia ar fi trebuit să fie făcută anul trecut. Planul era ca, atunci când ajungeam în Busan, să iau feribotul și să trec în Japonia.  Era vorba de 300 și ceva de kilometri între Busan și Hakata. Îmi propusesem un tur scurt de câteva zile în Japonia, care să cuprindă doar Hiroshima, Tokyo și Osaka.

Din păcate, nu am mai găsit locuri libere la feribot pentru transportul motocicletei. S-au vândut toate locurile cu 2 luni înainte de cursă. Anul trecut am rămas cu un sentiment de neîmplinire și cu frustrarea că, deși fusesem așa aproape de Japonia, nu am reușit să o vizitez. Acesta a fost motivul principal care m-a determinat să vizitez Japonia în acest an.

Pe lângă acesta au fost mai multe elemente în sprijinul acestei decizii și le pot enumera aici. Primul este traseul prin Rusia pe Transsiberian. L-am făcut dus-întors anul trecut,  îl cunoșteam, știam la ce să mă aștept, mai ales în Siberia. Totodată, același feribot cu care am trecut din Rusia în Coreea de Sud merge și in Japonia. Eu aveam făcute deja conexiunile la compania care deține feribotul, știam toată procedura de achiziționare a biletelor, plata acestora, așa că a fost simplu anul acesta. La fel de ușor mi-a fost și la vama din Rusia și la cea din Coreea pentru operațiunile de import-export ale motocicletei, iar obținerea vizei turistice de Rusia nu mai era o problemă pentru mine.

Așa că mi-am pus ambiția sa termin aceea parte de lume, ca pe viitor să nu mă mai atragă sau să nu rămân cu acel sentiment de neîmplinire de care vorbeam mai devreme. M-am întrebat de ce să nu fac Japonia acum, când totul este proaspăt, când știu traseul și am toate conexiunile necesare.

Cât de complicată este organizarea unei asemenea călătorii? Ce este mai dificil – obținerea vizelor sau stabilirea unui traseu pe care să îl puteți și parcurge la fața locului?

Niciodată nu mi-a părut complicată organizarea călătoriilor, deoarece o fac cu o deosebită plăcere. De fiecare data lucrez la traseul care va urma, aproape 7-8 luni, câteodată de când mă întorc dintr-o călătorie și până plec în următoarea. Sunt destul de tipicar, îmi place să planific totul la punct si virgulă. Studiez, citesc, mă documentez foarte bine privitor la toate aspectele călătoriei. Lucrez la planul de călătorie din timp, fără grabă, fără stres, așa ca nu mi se pare dificil de organizat.

De aceea, nici planificarea și nici obținerea vizelor nu mi se pare dificilă. Cu vizele, totul este foarte simplu: primești sau nu primești viza. Nu primești viza, schimbi traseul.

Pentru țările în care am fost și care necesită viză, nu am auzit până acum ca un motociclist să nu obțină viză.

Am înțeles că nu era permisă trecerea prin Azerbaijan pe cale terestră, de unde și nevoia de a evita rutele ce implicau acea țară. Au mai fost și alte țări în care au apărut asemenea situații?

Anul trecut la întoarcerea din Coreea, am vizitat și o parte din Asia Centrală, mai precis Kazakhstan, Kyrgyzstan, Uzbekistan și Tajikistan. Planul inițial era sa trec din Uzbekistan în Turkmenistan și de acolo sa traversez Marea Caspică în Azerbaijan.

Prima piedică a fost atunci când am vrut sa obțin viza de Turkmenistan de la ambasada Turkmenă din București. Încă de la telefon, la secția consulara mi s-a spus că nu pot obține viză pentru că nu au consul. Tot ei mi-au spus să nu îmi fac probleme, pentru că pot obține viza la graniță, în punctul de frontieră Turkmenabat. Eu eram documentat pe subiect, așa că mi-a fost foarte greu să cred, știind cât dificil se obține viza pentru Turkmenistan, însă eram hotărât sa încerc și acest lucru.

Abia când mergeam cu motocicleta prin Tajikistan am aflat de pe net că nu se poate intra în Azerbaijan pe cale terestră. Planul a căzut și am șters de pe listă Turkmenistanul si Azerbaijanul.

Tot anul trecut, la întoarcere am vrut să parcurg și Mongolia, însă din cauza tipului de viză de Rusia pe care o aveam în acel moment – viza electronică – nu era posibil să ies din Mongolia prin alt punct decât cel prin care am intrat. Așa că a ”picat” și Mongolia.

Poți citi revista motoADN și într-un format online, în care te bucuri de layout-ul de revistă cu care te-am obișnuit. Este gratuit, trebuie doar să dai click pe butonul de mai jos.

Citește revista online
Ce ar trebui să știi înainte să pleci?

Ați călătorit destul de mult prin Rusia, atât cu trenul, cât și cu motocicleta. Nu v-ați temut că se închid granițele sau că nu veți mai putea pleca odată ce ați intrat?

Nu am avut niciodată această temere, pentru că eu am considerat că nu era niciun motiv ca granițele Rusiei să se închidă. Înțeleg că granița dintre Rusia și Ucraina este închisă, la fel și cea dintre Rusia și Finlanda. Însă nu mi-am pus niciodată problema că ar putea închide granițele cu celelalte țări.

Cât de complicat este să călătorești în Rusia în 2024, respectiv în 2025? A fost dificil să obțineți viză?

Nu pot să spun că este complicat să călătorești în Rusia. Drumurile sunt ok, se circulă pe partea dreaptă, combustibilul este ieftin, mâncarea este bună, locuri de cazare sunt nenumărate.

Există și anumite aspecte care pot face călătoria prin Rusia ceva mai dificilă. Timpul de așteptare în vămi pentru intrarea în Rusia este foarte mare, de ordinul zilelor. Asta pe linia țărilor baltice, în special pentru cei care călătoresc cu mașina. Motocicliștilor le este permisă intrarea în fața coloanei în majoritatea cazurilor. Totodată, operațiunile de import-export pentru mașini și motociclete pot fi oarecum complicate pentru unele persoane.

O altă dificultate este că folosirea cardurilor bancare nu este posibilă în Rusia, așa că tot timpul trebuie să ai bani cash la tine. Iar pentru a cumpăra o cartelă telefonică în Rusia, cetățenii străini trebuie să îndeplinească niște condiții și o anumită procedură legală care este destul de complicată.

Există și alternativa folosirii SIM-urilor electronice, însă din câte știu, nu funcționează așa cum ar trebui. În majoritatea orașelor mari și în anumite zone, din motive de securitate, semnalul GPS este blocat, așa că orientarea după GPS devine imposibilă.

Referitor la obținerea vizei, pot spune că nu este deloc dificil. Procedurile sunt oarecum simple, totul este să le respecți întru totul. Mai mult decât atât, există și o procedură simplificată de obținere a unei vize turistice pentru 16 zile. Totul se face online, aplici, plătești și ai viza în patru zile calendaristice.

Ați tras linie la aproape 15.000 de euro cheltuiți, cu totul, pentru 91 de zile de excursie. Sigur se întreabă amatorii de chilipiruri dacă se poate mai ieftin. Întrebarea este – e posibil sau trebuie să renunțe la câteva mese pe zi?

Da, cu siguranță se poate și mai ieftin. La acest capitol al economiilor putem începe cu cazarea.

Poți face economie dacă dormi în cort. Adevărat că nu este indicat sa dormi în cort în Siberia, pe marginea drumului sau în locuri izolate și neamenajate, pentru că riscurile sunt foarte mari și aici mă refer la atacurile animalelor sălbatice. Însă chiar și în Siberia există locuri amenajate pentru campare. Nu multe, dar există.

Pe de altă parte, în Japonia și în Coreea de Sud, serviciile de campare sunt foarte dezvoltate. Poți face economie și dacă dormi la hotel mai simple, sau gazde private în condiții mai puțin bune, sau dacă dormi la hostel cu 8 în cameră.

La capitolul mâncare poți face, de asemenea, economie. Totul depinde de cât de mult îți place să mănânci și ce. Călătoria poate fi o oportunitate să slăbești.

Nu poți face economie la combustibil. De fapt, poți, dacă conduci la consum. În loc de 140 km/h, conduci cu 90 și cu siguranță faci economie. Însă, probabil îți expiră viza până termini călătoria prin Rusia.

Poți face economie la biletele de feribot, călătorind la clasa economic, nu la cea ”de lux”, și poți face economie și la călătoria cu trenul. Nu dormi la cușetă de 2 sau 4 persoane, ci dormi pe scaun.

Poți face economie dacă nu vizitezi nici un obiectiv turistic unde trebuie plătită intrarea. Poți face economie dacă nu cumperi nici un suvenir pentru cei de acasă.

Deci, da, poți face economie însă, eu consider că nu trebuie să cazi în extrema Hagi Tudose. La urma urmei, aventura trebuie să fie o plăcere din toate punctele de vedere, nu un chin. Pot să spun din proprie experiență că o planificare atentă, detaliată, pertinentă, bazată pe realitate și multe informații, îți va arăta dacă îți permiți din punct de vedere financiar o asemenea aventură.

În ambele aventuri ați călătorit pe lângă motocicletă și cu feribotul. Anul acesta ați călătorit și cu trenul între Moscova și Vladivostok. Cum sunt condițiile de călătorie în trenurile lor raportat la ale noastre? Este mai curat, mai civilizat, la fel? Cum este cu feribotul?

Anul trecut am călătorit cu feribotul din Rusia până în Coreea de Sud, iar anul acesta cu același feribot, din Rusia până în Japonia.

Feribotul se numește Eastern Dream, aparține companiei coreene Duwon și în momentul de față este singura modalitate de a ajunge pe apă din Rusia în Coreea de Sud, respectiv Japonia.

Feribotul nu este nou, nu este foarte modern, însă oferă condiții bune de călătorie pasagerilor.

Cu trenul am călătorit anul acesta 7 zile și 7 nopți, 9300 de kilometri.

Nu pot să fac comparație cu trenurile noastre pentru că de ani buni nu am mai călătorit cu trenul aici în țară. Trenul Transsiberian este foarte ok. Este curat, modern, dotat cu tot ceea ce îti dorești, oamenii se comportă civilizat. Poți călători la diferite clase în funcție de buget. Eu am călătorit la cușetă de 4 persoane și a fost foarte bine.

Unde este punctul în care simțiți, cu adevărat, că ați ieșit din Europa și ați intrat într-o lume diferită și de ce?

În fiecare țară simți că intri într-o lume diferită pentru că fiecare țară are specificul ei. Am fost în țări în care am simțit că am ieșit din Europa în sens pozitiv, dar și țări în care am simțit acest lucru în sens negativ. De ce? Pentru că în comparație cu Europa, Japonia este la un nivel, iar Kyrgyzstanul este la alt nivel.

A fost vreun moment al călătoriei în care nu v-ați simțit în siguranță? Sau a existat un punct care poate ar fi fost periculos pentru cineva care nu este antrenor de Taekwondo?

Nu am avut asemenea momente, întotdeauna m-am simțit în siguranță. Oamenii te respectă dacă îi respecți. Este clar că trebuie să fii atent în orice țară străină, să respecți legea, regulile, oamenii, obiceiurile, religia, cultura și tradițiile, să nu te bagi unde nu îți fierbe oala și să stai departe de zone și situații fierbinți. Doar așa poți să te simți în deplină siguranță.

Ce sfat ați oferi celor care se gândesc să încerce și ei să plece într-o călătorie cu motocicleta care include un segment prin Rusia?

Îi sfătuiesc să facă tot ce este posibil ca să își îndeplinească visul. Îi sfătuiesc să își planifice cu atenție călătoria pe baza informațiilor și a experienței celor care au fost deja acolo. Să lase deoparte fricile nejustificate, să se înarmeze cu curaj, ambiție și determinare si să pornească la drum.

Cât de diferite sunt Japonia și Coreea de Sud din perspectiva unui motociclist român? Cum ați fost primit în cele două țări?

Nu sunt foarte diferite. Au o cultură relativ apropiată. Coreea e mai ok din punctul meu de vedere. Sunt mai apropiați puțin de stilul vestic, oamenii sunt mai relaxați mai deschiși, mai comunicativi. Și se circulă ca la noi, pe dreapta.

În Japonia e mai diferit, societatea e mai rigidă, sunt foarte multe reguli, multe dintre ele greu de înțeles pentru noi, europenii. Chiar și stilul lor de viață este greu de înțeles pentru noi. Comunicarea este destul de dificilă cu ei. Prefer de departe Coreea de Sud.

Știm că ați avut și o mic incident in Rusia anul trecut, ce a implicat avarierea unei cutii laterale. Ce ne puteți spune despre traficul din țara respectivă și de starea drumurilor de acolo? La prima vedere, judecând după clipurile de pe internet, pare o destinație periculoasă. E doar o aparență?

Anul trecut am căzut cu motocicleta undeva în apropiere de Novosibirsk.  Am intrat pe un sector de drum unde se lucra, nu am fost atent la faptul au  stropit suprafața de rulare cu bitum și am alunecat. Din fericire, nu a fost ceva foarte grav, doar câteva zgârieturi și am avariat cutia laterală de pe dreapta. Fiind de plastic, am reușit să o repar acceptabil la un atelier auto din Novosibirsk.

Pe ruta pe care am circulat în Rusia, drumurile sunt bune. De foarte multe ori am reuși să fac o medie de 100 km/oră, ceea ce spune foarte mult despre condiția drumului. Probabil că există pe net clipuri video care prezintă zone sau situații periculoase, însă în călătoriile mele prin Rusia în ultimii doi ani, nu am întâlnit nimic periculos.

Cum s-a comportat motocicleta pe acest traseu? V-ați bucurat că ați optat cu un model cu transmisie pe cardan și cutie de viteze automată?

Motocicleta s-a comportat formidabil anul trecut. În acest an, totul a fost ok până în Japonia. De acolo, a apărut o problemă mecanică la ”motorașul” de la cutia de viteze. Nu am reușit să o rezolv acolo, așa că am circulat cu aceasta problemă 8.000 de km până în Rusia. M-am întors pe roți acasă. Pentru mine este esențial ca într-o călătorie de acest gen, să ai transmisie pe cardan, cutie de viteze automată și cruise control.

Cât de dificil sau de simplu este să găsești un service pentru o motocicletă japoneză cu transmisie automată și cardan atunci când ajungi în Rusia?

Nu este dificil deloc, în Rusia e plin de motociclete japoneze. Am văzut o mulțime de motociclete cu cutie automată pe acolo, iar ei sunt buni mecanici moto. Sunt serviabili, serioși și lucrează ieftin.

Privind înapoi la întreg traseul dumneavoastră, în ce zonă ați fi dorit să fi petrecut mai mult timp de-a lungul celor 91 de zile și de ce?  Dar mai puțin timp?

Daca nu era să fac Mongolia în acest an, aș fi vrut sa merg din nou la Baikal și să stau câteva zile acolo să lenevesc. Baikalul e superb. Mi s-a părut mult o lună în Japonia. La un moment dat, m-a înnebunit căldura aceea combinată cu umiditatea. Mi-am dorit să fi făcut traseul puțin mai scurt în Japonia.

Din ce am remarcat pe traseul pe care l-ați postat, ați avut mai multe zile în care ați ales să conduceți peste șapte ore. Cât de frecvente au fost aceste zile și cum ați făcut față unei călătorii atât de intensive?

În afară de Japonia, unde distanța dintre localități este scurtă, nu cred ca a existat zi în care sa conduc mai puțin de 7 ore. Cel mai mult am condus 17 ore si 30 de minute anul trecut, iar în acest an 14 ore și 45 de minute într-o zi.

Am făcut față acestei călătorii prin disciplină, autocontrol și o determinare constantă. Mi-am dozat energia, am rămas concentrat pe fiecare etapă și m-am adaptat mereu – la vreme, la oboseală, la necunoscut. Nu am privit drumul ca pe 39.000 km, ci ca pe o victorie zilnică. Fiecare zi a fost un test de rezistență și de putere interioară, dar și o dovadă a ambiției care m-a împins înainte. Am reușit pentru că pasiunea și dorința de a ajunge la capăt au fost mai mari decât orice obstacol.

Ce dotare v-ați fi dorit să aveți pe motocicletă în aceste călătorii și nu a fost disponibilă din fabrică? V-a lipsit ceva în materie de spațiu de bagaje?

O șa mai lată, mai moale, mai comodă. Legat de spațiu, folosesc cutii de la Shad, două laterale SH38X extensibile și un top case SH59 X. Pe langă acestea, am o geantă de 40 litri pe locul pasagerului, așa că spațiu am mai mult decât suficient.

Dacă ar fi să căutați puncte comune între motociclism și Taekwondo, care ar fi acestea? Ce elemente din acest sport credeți că vă ajută să fiți un motociclist mai bun?

Pentru mine, Taekwondo și motociclismul nu sunt lucruri separate, ci două căi care se completează. În sala de antrenament înveți echilibrul, autocontrolul și disciplina. Pe motocicletă, aceleași valori îți dau siguranță, încredere și claritate atunci când ești singur pe drum.

Reflexele, atenția, respectul pentru reguli și calmul în situații limită sunt lecții pe care Taekwondo mi le-a oferit și pe care le port cu mine la fiecare kilometru. Așa cum în luptă nu câștigă întotdeauna cel mai puternic, ci cel mai concentrat, și pe motocicletă adevărata forță este să conduci conștient, echilibrat și cu respect.

Ce v-a lipsit cel mai mult pe parcursul călătoriilor până în Japonia și Coreea de Sud?

91 de zile este o perioadă lungă de timp….. Sunt multe lucruri care îți lipsesc, și atunci când călătorești singur ai timp să te gândești la toate. Însă trebuie să treci peste toate lipsurile, să te concentrezi la obiective și la drum, și să duci la bun sfârșit ceea ce ai început.