Mani Gyenes a încheiat Dakar 2026 pe locul patru la categoria sa
Accidentarea lui Mani de la Dakar i-a adus probleme și la săptămâni după întoarcerea acasă
Interviu: Mani Gyenes după al 17-lea Dakar din carieră
17 ediții ale Raliului Dakar duse până la final
Emanuel Gyenes a avut parte de o cursă grea la ediția 2026 a Raliului Dakar. În ciuda unei accidentări care încă îl afectează, el a reușit să încheie pe locul patru la categoria Original by Motul.
Motorsportul este periculos. Această avertizare apare, de ani buni, mai peste tot pe unde se derulează curse. Pentru concurenți, nu e o noutate, iar mulți au plătit cel mai mare preț în încercările lor de duel cu cronometrul. Pericolul din motorsport este cât se poate de real și în 2026, iar noi putem doar să îi apreciem pe cei care îl practică la nivel profesionist. Cel mai titrat sportiv pe două roți din România este Emanuel Gyenes, iar noi am avut, din nou, privilegiul de a-l intervieva după Raliul Dakar.
MotoADN: Cât de diferită a fost motocicleta cu care ai concurat în 2026 față de cea utilizată la ediția predecentă? Se simte diferența atât de puternic între aceste KTM 450 Rally Replica de la un an la altul?
Modelul cu care am concurat în 2026 este același cu cel din 2025. Diferența mare este între cea din 2024 și acest model. Ultima generație disponibilă pentru clienți, cea cu care am mers în ultimele două ediții, este mult mai manevrabilă, mai bună, îmi place mai mult. Motorul în sine este același, dar are un cadru de enduro, ”bicicleta”, așa zis, este mult mai ușoară. Se simte o diferență mare între generații, celelalate au și început să iasă din uz. Au mai fost în Dakar 2026 câteva exemplare din modelul vechi, dar marea majoritate a concurenților mergem cu actuala generație KTM 450 Rally Replica.
Știm că regulamentul v-a permis doar șase seturi de anvelope pentru întreg Raliul Dakar și că asta a fost o problemă încă din a doua zi de concurs. Ne poți spune dacă au comunicat concurenții în vreun fel cu organizatorii pe această temă, există deschidere din partea lor să modifice regulamentul pentru următoarea ediție, măcar în această privință?
Am avut într-adevăr voie să folosim doar șase seturi de pneuri. În regulament nu a fost specificat, însă în noiembrie, când am lăsat motocicleta pentru transportul în Arabia Saudită, ni s-a spus că pe față putem folosi câte vrem, doar pe spate suntem limitați la șase. Oricum cea mai mare problemă o avem cu pneul spate. Este un articol din regulament care nu ne place. Au văzut organizatorii și anul trecut și anul acesta, le-am spus opinia noastră, însă nu cred că vor schimba regulamentul.
După problema din etapa a doua, când mi s-a topit mousseul în roata spate, a trebuit să fiu mult mai atent la pneuri. Oricum am mers mai încet după căzătura din etapa a treia.
Uzura exagerată a pneurilor a dus și la pene pentru unii concurenți, așa cum am putut vedea și la alte categorii. Este ceva legat de traseul pe care l-au ales organizatorii, sunt prea lungi etapele de legătură sau ce e diferit față de anii trecuți?
Anul acesta mulți motocicliști au rămas fără pneul spate, au fost multe probleme și la auto, dar asta a fost și din cauza traseului. Am avut mult mai multă piatră decât anii trecuți. Când mie mi s-a topit mousseul, am avut două zile foarte lungi cu piatră. Cred că atunci când am pregătit roțile de acasă am pus prea puțin gel de mousse pentru acele condiții și de aceea s-a topit. După aceea am desfăcut toate cauciucurile în Arabia Saudită și am mai pus gel în ele și nu am mai avut probleme.
Alții au avut probleme pentru că nu au folosit aceeași marcă de pneu cu aceeași marcă de mousse. Au folosit, spre exemplu, pneu Pirelli cu mousse Michelin, dar ele nu sunt compatibile și de aceea s-au supraîncălzit.
În decembrie 2025 ai primit de la unul dintre sponsorii tăi o nouă cască, Arai MX-V Evo FIM #2. În accidentul tău din a treia probă specială ai pus-o la treabă într-un fel în care speram cu toții să nu fie nevoie. Cum s-a comportat casca ta la impact?
Le ediția acesta din nefericire am pus la treabă casca. De câțiva ani, 6-7 ani, merg cu cască Arai și eu am ales-o, iar la început nu a fost sponsorizare. Este una dintre cele mai sigure căști cu care te poți da la Dakar. Îmi stă foarte bine pe cap, îmi e comodă. Într-adevăr are o greutate mai mare decât alte căști prezente pe piața din România și preferate de concurenții din hard enduro. Dar o cască ușoară nu are cu siguranță aceeași rezistență cum are casca pe care o folosesc eu. Pot să spun că m-a ajutat foarte mult casca în Dakar 2026. Într-adevăr de anul acesta căștile trebuie să corespundă unui nou standard de omologare, iar acest exemplar l-am primit chiar cu două săptămâni înainte de Dakar, și mă bucur că am putut concura cu casca pe care mi-am dorit-o.
Ce ne poți spune despre comportamentul restului echipamentului tău la impact în accidentul avut pe cea de-a treia probă specială?
Când am căzut într-adevăr echipamentul nu a pățit nimic. Genuncherele, cizmele și pantalonii sunt Kenny, casca este Arai, iar airbagul e marca Helite. S-a declanșat airbagul de la căzătură, l-am simțit când eram în aer, dar apoi de la impactul cu solul nu mai îmi aduc aminte de nimic. Nu știu cum m-am rostogolit. Dar pot spune că tot echipamentul și-a făcut treaba.
Despre echipament și nu numai
Tot la capitolul echipament – câte dintre piesele tale de echipament sunt disponibile la nivel comercial, pentru motocicliștii obișnuiți? Dacă ar vrea cineva să se echipeze ”ca la Dakar”, ar fi posibil acest lucru?
Aproape tot echipamentul (cizme, pantaloni, mănuși, geacă, cască) este în magazin și în România. Airbag-ul Helite cred că se poate comanda pentru moment doar online, eu îl primesc sponsorizare direct de la producătorul din Franța. Inclusiv motocicleta se poate comanda de la un dealer KTM.
Îmi place mult că pantaloni aceștia Kenny sunt foarte rezistenți, iar ei au le-au făcut și un buzunar suplimentar, eu țin acolo o lavetă cu care să îți șterg ochelarii în zone cu ceață, spre exemplu.
Privind înapoi la ediția 2026 de Dakar și făcând abstracție de la accidentarea ta, cum ai evalua dificultatea acesteia?
A fost un Dakar destul de greu. Pentru că am căzut m-a făcut să am un raliu și mai greu. În primele zile am avut niște trasee cu foarte multă piatră unde te poți accidenta foarte ușor și motocicleta se poate avaria. Nu pot spune că a fost cel mai greu Dakar, dar poate și din cauză că după etapa trei eu am redus foarte mult ritmul și nu am mai depus atât de mare efort fizic. A fost efort psihic să lupt cu mine și să ajung zi de zi la finiș. Fiecare ediție este foarte grea și solicitantă, dar nu pot spune că acesta a fost cel mai greu Raliu Dakar pentru mine, în ceea ce privește traseul.
Ai concurat mai mult de 70% din ediția aceasta de Dakar cu o afecțiune care nu ți-a permis să vezi diferențele de nivel și chiar cu vedere dublă. Cum ai reușit să navighezi și să mergi cu motocicleta în aceste condiții?
Am mers foarte mult având această problemă cu vederea. Într-adevăr în prima zi după cazătură, în etapa a 4-a, am mers după un concurent din Chile, Tomas De Gavardo. De la km 5 până la finiș, am tot mers cu el. Dacă s-a oprit, m-am oprit și eu. Nici nu am vrut să îl depășesc, nici nu cred că eram în stare. Am vrut doar să termin ziua. El a navigat 100%, eu foarte puțin. Am înghițit foarte mult praf în ziua respectivă, dar m-am simțit mult mai în siguranță să merg după cineva și să copiez stilul lui. A fost mult mai ușor, decât să navighez eu. Din etapa 5 am mers în ritmul meu. M-am simțit și mai bine comparativ cu ziua precedentă. Apoi în etapa a 6-a, care a fost și mai lungă, m-am simțit mult mai rău decât în etapa 5 și iarăși am mers după cineva. Dar apoi în a doua săptămână, am mers mult singur și am navigat și nu am mai avut probleme. A trebuit să îmi țin capul într-o parte să pot să mă uit cu coada ochiului să văd clar și a fost mai greu, dar așa am reușit să ajung la finiș.
În ciuda accidentării, ai reușit să închei cursa aproape de podium la clasa ta și să te poziționezi foarte bine în clasamentul general. Ce te-a ajutat cel mai mult să ajungi la finiș?
Sunt foarte mulțumit de rezultatele obținute, locul 25 la general și 4 la Original by Motul. În ziua căzăturii eram pe locul 1 la Original by Motul, cu un avans destul de mare și după căzătură tot am rămas cu un avans de peste șase minute, deși am stat 43 de minute în locul unde am căzut. După aceea am trecut pe locul cinci, iar apoi pe patru. Iar când am văzut în a doua săptămână că pot să merg cât de cât, am încercat să mă mențin pe locul patru. În clasamentul general mă bucur că am terminat pe locul 25, însă nu m-am concentrat pe acest rezultat, dar la Original by Motul am vrut să rămân pe patru. Seara când mă culcam, speram că dimineață voi avea vederea mult mai bună și asta m-a motivat. Din păcate nu s-a schimbat nimic și acum sunt în aceeși situație. Avem acest dialog la șapte săptămâni după căzătură și încontinuare văd dublu. Mi-am dorit foarte mult să termin raliul, asta a fost principala motivație.
În afară de accidentare, ce parte a acestui Dakar ți s-a părut cea mai dificilă și de ce?
Nu au fost condiții meteo foarte grele anul acesta. Nu au fost ploi și nici foarte multe zile cu frig. Accidentarea a fost cel mai greu lucru pentru mine în acest Dakar. Și motocicleta a fost ok, nu am avut probleme tehnice, doar în ziua căzăturii a trebuit să fie schimbate niște piese de la turnul de navigație. Băieții de la Original by Motul m-au ajutat foarte mult atunci și am avut motocicleta pregătită pentru prima etapă maraton. Au fost unele momente grele la schimbatul pneurilor pentru că încheieturile de la ambele mâini mi-au fost afectate la căzătură. Mi-au făcut radiografie în bivuacul Dakar-ului, din fericire nu a fost nimic rupt, însă am avut dureri mari și mi-a fost greu să lucrez la motocicletă.
Știm că ai trecut prin clipe grele după accidentul tău din acest an, dar ai ales în fiecare zi să continui să iei startul. Ce te-a motivat să te urci în șa în ciuda durerii și să continui deși vedeai dublu și nu puteai să percepi vizual diferențele de nivel?
Speranța că în ziua următoare când mă trezesc voi avea o vedere mai clară, m-a făcut să continui. Dacă în etapa 3, după căzătură știam 100% că nu mi se va înbunătăți vederea ar fi trebuit să iau o decizie foarte complicată. Așa am sperat în fiecare zi că voi avea o vedere mai clară și asta m-a făcut să continui.
Cum ai procedat cu navigația atunci când ai avut probleme de vedere? Am înțeles că imediat după accidentul tău ai fost însoțit de doi concurenți până la finișul zilei, dar mai departe, cum ai procedat?
Am mers după alți concurenți când am simțit că sunt obosit sau că nu sunt ok. Dacă îmi țineam capul în partea stângă și mă uitam cu coada ochiului drept în față aveam o idee clară. Doar când mă uitam brusc în stânga sau dreapta, atunci era problemă cu focusarea obstacolelor sau pietrelor care erau în față. Asta mă obosea foarte mult și a trebuit să încetinesc.
Ai putea să ne spui ce părți pozitive ai găsit la această ediție a Raliului Dakar?
Am avut un start foarte bun. În primele două etape am avut un avans foarte mare. M-am simțit foarte bine pe motocicletă, până în etapa 3 când am făcut o greșeală de navigație. O parte pozitivă este și cât de mare grijă au organizatorii de noi, concurenții. Cei din echipa medicală sunt foarte dedicați, în fiecare zi eram monitorizat, veneau după mine cu elicopterul. În fiecare check point (punct de control orar) mă întrebau cum mă simt, dacă am căzut, dacă pot continua. Acesta este un lucru extraordinar, să știi că atât de mult accent se pune pe siguranța concurenților și într-adevăr au făcut o treabă foarte bună cei de la medical. Au făcut și ei un efort mare, m-au întâmpinat în fiecare dimineață la start, la finiș, la punctele de realimentare.
De data aceasta, nu a mai fost atât de strâns finișul la Original by Motul, cu o diferență de aproape 15 minute între primele două locuri. Am remarcat că a fost o diferență de două secunde între primii doi concurenți la clasa moto la general. Cum vezi tu această situație?
Acum la Original by Motul, a fost între primii doi un ecart de 15 minute, nu a fost un duel așa strâns cum a fost anul trecut între mine și Benji Melot. Dar asta diferă de la an la an. Într-adevăr începem să fim tot mai rapizi, tot mai apropriați în clasament. Iar diferența de două secunde între locurile unu și doi este ceva ieșit din comun. Nu s-a mai întâmplat asta până acum. Cred că sunt foarte mici șansele să mai vedem așa finiș strâns. Dar să fie un minut, două sau trei între primele două locuri, asta se va mai întâmpla. Fiecare rider din top cinci are potențial să câștige Dakarul. Depinde foarte mult și de noroc. Trebuie să fii concentrat 100% să nu greșești. De exemplu, în penultima zi, Ricky Brabec (locul 2) a avut o problemă cu o turmă de cămile. Poate dacă nu pierdea timp cu ele, nu ar fi fost în final diferența atât de mică.
Există o ameliorare în starea ta de sănătate?
Vederea nu s-a îmbunătățit. Încheietura mâinii stângi este ok, dar mâna dreaptă încă doare. Din păcate încă nu pot supune că sunt schimbări majore, la șapte săptămâni după accidentare.
Anul trecut ai făcut o călătorie cu motocicleta in Maroc. Iei în considerare și să concurezi acolo după ce te refaci?
Pe ultima sută de metri am reușit să ajung la Raliul Marocului din 2025. Țiriac Collection m-a sprijinit să pot ajunge la acea etapă din Campionatul Mondial de Rally-Raid. Pentru moment nu am făcut încă un plan pentru restul sezonului, însă dacă voi găsi bugetul necesar, îmi doresc să revin în Raliul Marocului.
Din punct de vedere sportiv, ce intenționezi să faci în 2026 după ce te recuperezi complet?
Voi face pauză până îmi revin 100% cu vederea. Sper să îmi revin până în iulie când se va desfășura Red Bull Romaniacs. Dacă îmi voi reveni mai repede voi încerca să merg la câteva etape de enduro și endurocross, apoi Raliul Marocului la final de septembrie, dacă voi avea bugetul necesar și Dakar 2027.
Vei participa la Romaniacs 2026? Rămâi la clasa Silver și de această dată sau a devenit interesantă categoria Adventure pentru tine?
Vreau să merg la Red Bull Romaniacs, nu vreau să întrerup seria de finișuri. Voi concura cel mai probabil la Silver. M-aș duce și la o categorie Adventure, dar nu știu cu ce motocicletă. Vreau să merg acolo să mă simt bine și cred că acolo în unele situații cu o motocicletă atât de mare este destul de greu și nu atât de fun. Deși merg pe un traseu mult mai greu la Silver, decât cele de la Adventure, eu cred că mă distrez mult mai mult pe o motocicletă de enduro. Într-adevăr awarenessul poate ar fi mai mare la Adventure decât la Silver, dar pentru moment cred că nu schimb categoria.
În bivuacul de la Dakar te-au întâmpinat mai mulți români, dintre care și câțiva concurenți la Africa Eco Race. Ne poți spune ce sfaturi le-ai dat în privința acestei competiții?
În ziua de odihnă au venit câțiva prieteni în Riyadh și mă bucur de fiecare dată când am timp să povestesc cu amici și cunoscuți. Deși în ziua de pauză sunt destul de ocupat, pentru că la Original by Motul trebuie să ne facem singuri partea de service la motocicletă și ne ia destul de mult timp. Dar când termin, am puțin timp să mă ocup de musafirii care au venit din țară.
Ce sfaturi le pot da celor care merg la Dakar, AfricaEco Race sau alte curse lungi: să aibă grijă de ei, să știe că trebuie să fie tari și să nu abandoneze ușor, când au greutăți să știe că de aia se află acolo și trebuie să rezolve respectivele greutăți. Atunci când vor ajunge la finiș, vor fi sigur mulțumiți că au tras de ei și că nu au abandonat când au avut o greutate. Așa am fost și eu anul acesta. Când am ajuns la finiș, am fost foarte mulțumit de mine și fericit că am reușit și așa, având probleme cu vederea.
Acesta este doar unul dintre articolele pe care ți le-am pregătit în Revista motoADN. Este o revistă gratuită pe care o poți comanda în format tipărit sau o poți citi gratuit dând click pe butonul de mai jos. Poți face asta chiar acum apăsând pe butonul de mai jos.
