Cum ajungi în Oman și ce e de văzut acolo?
Cu ce sunt diferiți de noi și ce te va surprinde indiferent de unde vii?
În Oman cu motocicleta: cât costă, cum faci și ce e de văzut?
MAE nu recomandă călătoria în Sultanatul Oman în această perioadă – verificați site-ul MAE înainte de a planifica o călătorie
Când pregăteam un alt material pentru această rubrică, priveam cu interes fotografiile publicate de un prieten. Tocmai plecase cu motocicleta în Oman. Aceasta este povestea lui.
motoADN: Cum a ajuns Oman în capul listei tale pentru o excursie moto?
B.V.: Sincer să fiu, nu era nici măcar pe lista mea de vizitat. Orientul Mijlociu mereu mi s-a părut arid, sterp, fierbinte și plin de praf. Poate și asta m-a atras în prima fază, când m-a sunat prietenul meu Iustin să mă întrebe dacă nu „facem un Oman, rapid, de toamnă?”.
La ce trebuie să fii atent când plănuiești o excursie moto în Oman?
B.V.: Singurul aspect foarte important de luat în calcul este vremea. Între aprilie și octombrie este extrem de cald, aproximativ 40-50 °C, cu umiditate ridicată. Din noiembrie începe să fie mai suportabil, iar în decembrie și ianuarie este deja mai omenesc, cu temperaturi în jur de 30 °C.
Cum sunt drumurile din Oman și cum se comportă șoferii de acolo?
B.V.: Drumurile asfaltate sunt extraordinar de bine întreținute. Străzi late și asfalt bun. Fiind o țară destul de bogată datorită petrolului și poziției geografice, își permite să investească bani în infrastructură. Având clima extremă și prețul destul de scăzut al combustibilului, se bazează foarte mult pe mașini. Oriunde se duc, merg cu mașina. Din acest motiv, nici nu vezi mulți pietoni pe jos.
Cu ce motocicletă ai mers în Oman și de ce ai ales-o?
B.V.: Am avut marele noroc să călărim niște motociclete mai speciale: CCM 450GP Adventure, producție britanică. Sunt și foarte rare. Au fost fabricate pentru o perioadă scurtă de timp și acum se mai găsesc doar second-hand.
O motocicletă de 449 cmc, 40 CP și 125 kg pare alegerea ideală când ai de mers pe un traseu dificil și nou. Monocilindru, deci cuplu suficient să urci orice deal cu ușurință, greutate scăzută ca să nu te lupți cu motocicleta la fiecare zonă mai tehnică, suspensie extraordinară și o poziție care îți oferă sentimentul că ești una cu motocicleta.
Cât de mult s-a potrivit motocicleta cu traseul?
B.V.: Având în vedere greutatea foarte scăzută, a fost motocicleta ideală pentru genul acesta de teren. Multe urcări foarte dificile, pline de pietre sau nisip adânc, coborâri abrupte, treceri de ape pline de pietre sau deșert. Motocicleta le-a făcut pe toate cu brio.
Dacă am fi avut motociclete mai grele, de peste 180 kg, cred că viața noastră ar fi fost mult mai grea în excursia aceea.
Am înțeles că ai avut parte și de off-road, nu doar de asfalt. Cum s-a schimbat experiența?
B.V.: Am avut cam 70-80% off-road pur. Mersul pe asfalt era destul de liniștit, cu pauze destul de dese din cauza disconfortului. CCM 450GP este o motocicletă dual-sport și nu este construită pentru drumuri foarte lungi. Vibrează, este destul de spartanică și relativ incomodă.
În schimb, situația se schimbă din secunda în care părăsești asfaltul, unde intră în elementul ei și cere să o duci cât mai tare pe unde vezi cu ochii.
Care a fost primul lucru care te-a surprins după sosirea în Oman?
B.V.: În fiecare țară în care merg, încerc să plec fără așteptări. Așa a fost și în cazul Omanului. Am spus că mă duc acolo și văd ce se întâmplă.
Pot să spun că m-a surprins plăcut. Nu neapărat ca țară, pentru că se vede că este încă în plină dezvoltare, ci prin cultura oamenilor. Sunt destul de familiar cu musulmanii, dar tot am avut parte de câteva întâmplări care m-au surprins de-a dreptul plăcut.
Un taximetrist, în drum spre restaurant în prima seară, ne-a spus că ne duce și înapoi la hotel după ce terminăm masa. Am vrut să-i plătim cursa de dus și a spus: „Nu, nu, plătiți la final tot”.
L-am întrebat râzând: „Și dacă nu mai mergem cu tine și rămâi cu cursa de dus neplătită?”
„Nu există”, a răspuns. „V-ați dat cuvântul, așa rămâne.”
Atunci am realizat că am ajuns într-o țară în care onestitatea este piatra de temelie.
Ce diferență majoră ai perceput între o excursie moto în Europa și una în Orientul Mijlociu?
B.V.: Omanul mi s-a părut extraordinar de sigur. Nu ne făceam griji că ceva putea fi furat. Mergeam să vizităm ceva? Lăsam cheile în contact, casca pe oglindă și bagajele pe motocicletă și plecam liniștiți.
După două ore, erau tot acolo.
În fiecare noapte când campam lăsam cheile în contact, ghiozdanele afară, cu portofele și pașapoarte în ele, și dormeam liniștiți.
În Europa nu aș avea curaj să fac așa ceva aproape nicăieri.
În plus, motocicliștii nu sunt ceva ce localnicii văd foarte des. Din acest motiv sunt ospitalieri, curioși și interesați.
În prima zi de off-road, când mergeam printr-un canion, ne-am oprit la umbra unui copac. Lângă el erau așezate un bidon mare cu apă proaspătă, cafea caldă, o cutie mare cu curmale, benzină și ulei de motor. Toate gratuite, puse de oamenii din sat pentru cei aflați în tranzit și care aveau nevoie. Un gest mic, dar care mi-a dat de înțeles că sunt într-un loc în care nu trebuie să-mi fac prea multe griji.
Cum sunt oamenii din Oman cu turiștii? Dar cu motocicliștii?
B.V.: Oman este o țară care a înțeles că turiștii aduc bani. Deși este o țară musulmană, este destul de deschisă. Femeile nu trebuie să se acopere, bărbații pot umbla în pantaloni scurți, iar în marile hoteluri internaționale găsești alcool.
Oamenii nu încearcă să te păcălească la prețuri, te salută și sunt curioși de unde vii și cum ți se pare țara lor.
Sunt foarte mândri de Oman și de ceea ce au construit. Atâta timp cât îi respecți, vei fi respectat.
Acesta este doar unul dintre articolele pe care ți le-am pregătit în Revista motoADN. Este o revistă gratuită pe care o poți comanda în format tipărit sau o poți citi gratuit dând click pe butonul de mai jos. Poți face asta chiar acum apăsând pe butonul de mai jos.
Ghid sau Google Maps? Ce alte ponturi mai ai?
La nivel de orientare și planificare a excursiei, a fost suficient Google Maps sau ați apelat la un ghid local?
B.V.: Pentru traseu am avut nevoie de un ghid local. Nasser, cel care ne-a purtat prin locuri pe care nu le-am fi găsit niciodată doar cu ajutorul Google Maps. Cunoștea fiecare colț al regiunii ca pe propria sufragerie.
Deși pare tentant să pleci de unul singur, există foarte multe locuri spectaculoase pe care le vei rata. Un râu termal ascuns între munți, un canion cu priveliști impresionante sau un drum care nici măcar nu apare pe GPS. De multe ori ne spunea doar: „În loc să mergem pe drum, hai că vă duc pe aici să nu vă plictisiți”, iar după câteva minute ne trezeam traversând munții pe trasee pe care nu le-am fi descoperit niciodată singuri.
Cât de accesibilă este o astfel de aventură pentru un motociclist obișnuit?
B.V.: Oman nu este o destinație pentru cei care caută hoteluri de cinci stele, SPA și room service.
Dacă îți place aventura, dacă ești dispus să ieși din zona de confort și te atrage ideea de a merge toată ziua cu motocicleta prin teren dificil, iar seara să întinzi cortul, să faci un foc de tabără și să stai sub cerul plin de stele povestind cu prietenii de drum, atunci este exact genul de experiență pe care îl cauți.
Dacă nu te deranjează praful, dacă accepți să te murdărești și să faci față căldurii, Oman răsplătește din plin. Te întorci de acolo cu o perspectivă diferită asupra lumii și îți dai seama că oamenii sunt mult mai asemănători decât ai crede, indiferent de religie, cultură sau țara din care provin.
La final, rămân doar niște oameni care împărtășesc aceeași pasiune pentru motociclete.
Biletele de avion, cazările și motocicleta: ce a fost mai scump și ce a fost mai ieftin decât te așteptai?
B.V.: Costurile nu sunt atât de exotice precum pare destinația.
Biletele de avion au costat aproximativ 500 de euro, cu bagaj de cală inclus.
Turul moto a costat în jur de 1.500 de euro și a inclus motocicletele, combustibilul, ghidul, echipamentul de camping și mesele.
Sigur, cu aceiași bani te poți plimba o lună cu motocicleta prin Europa, dar o aventură în Oman probabil o faci o singură dată în viață.
Dacă ar fi să recomanzi doar trei locuri care nu trebuie ratate în Oman, care ar fi acestea?
B.V.: Wadi Al Arbaeen este primul. O zonă între munți, cu ochiuri spectaculoase de apă turcoaz. Poți face baie într-un decor care pare desprins din fotografiile de pe rețelele sociale.
Al doilea este Jebel Shams, cel mai înalt munte din Oman, supranumit și „Balconul Omanului”. Priveliștile de acolo te fac să înțelegi cât de mic ești în comparație cu natura.
Al treilea este canionul Al Batinah, traversat de un drum de macadam care șerpuiește printre pereți uriași de stâncă. Este unul dintre acele locuri care te fac să te oprești și să privești minute în șir.
Ce ai fi vrut să știi înainte de plecare?
B.V.: Nu mă așteptam să fie atât de cald.
La opt sau nouă dimineața ai deja aproape 30 de grade și un soare extrem de puternic. În timpul zilei sunt frecvent peste 35 de grade, iar când adaugi praful și efortul fizic necesar pentru traseele de off-road, îți dai seama foarte repede cât de bine ești pregătit fizic și mental.
Există momente în care te întrebi serios ce cauți acolo și de ce nu ai ales un sport mai liniștit. Dar ajungi seara la cort, privești în urmă la traseul parcurs și toate dificultățile se transformă în amintiri frumoase.
Care a fost cel mai dificil moment al excursiei?
B.V.: A doua zi.
După o noapte superbă petrecută pe malul Golfului Omanului, motocicleta mea a avut o problemă tehnică. S-a defectat sistemul de încărcare și bateria nu se mai alimenta.
A urmat o zi plină de urcări abrupte prin nisip afânat și zone stâncoase, coborâri dificile și porțiuni foarte tehnice. În plus, trebuia să am grijă să nu opresc motorul, pentru că repornirea devenea complicată.
A fost una dintre acele zile care par interminabile atunci când le trăiești și pe care le povestești cu plăcere după aceea.
Intenționezi să revii în Oman?
B.V.: Pentru moment mi-a ajuns cu deșertul, praful și temperaturile extreme.
La câteva luni după excursia din Oman am ales o experiență complet diferită și am petrecut o săptămână în Portugalia, pe traseele Adventure Country Tracks din regiunea Algarve. Comparativ cu Omanul, a părut o plimbare prin parc.
Ce te-a impresionat mai mult decât te așteptai?
B.V.: Oamenii.
Nu mă așteptam să fie atât de calzi, primitori și dornici să ajute. Nu credeam că mă voi simți atât de în siguranță printre persoane pe care nu le cunosc.
Ți-ai fi dorit altă motocicletă?
B.V.: Nu. Cred că motocicletele pe care le-am avut au fost alegerea ideală. Ușoare, fiabile și suficient de performante.
Cu motocicleta mea de acasă probabil nu aș fi parcurs nici primii 50 de kilometri fără să o scap pe jos sau să o avariez.
Privind în urmă, ce sentimente îți trezește această călătorie?
B.V.: Îmi amintesc focurile de tabără, discuțiile din jurul lor, schimburile de idei și poveștile spuse târziu în noapte.
Îmi amintesc locurile prin care am trecut, momentele dificile, căzăturile din nisip și prin vaduri, nopțile petrecute sub cerul plin de stele și bucuria simplă a unui duș după o zi grea.
Într-o singură săptămână se întâmplă foarte multe atunci când ai oamenii potriviți în jur și suficient curaj să spui: „Hai să vedem ce se întâmplă.”
Ai fost în Himalaya, Mongolia, Vietnam și Oman. Ce le-ai recomanda celor care trebuie să aleagă doar o singură destinație?
B.V.: Nu cred că pot recomanda cuiva unde să meargă. Nici eu nu știu exact de ce aleg uneori locuri care par ostile.
Fiecare țară are ceva special de oferit și doi oameni care vizitează aceeași destinație vor avea experiențe complet diferite.
Eu le recomand oamenilor să plece oriunde simt să o facă. Să aibă curaj. Să iasă din zona de confort și să descopere că pot mai mult decât credeau.
Pentru mine, următorul proiect este o tură lungă prin România. Fără rezervări la cazare. Mă urc pe motocicletă, fac stânga la prima intersecție care îmi atrage atenția și văd unde mă duce drumul.
Am cincisprezece zile la dispoziție să descopăr România așa cum nu am avut timp să o fac până acum.
