Primii 10.000 de km.
Gânduri și învățături.
Primul an! Au căzut ca piesele de domino multe preconcepții pe care le-am avut despre motociclism, motocicliști și, mai ales, despre mine.
Dacă toamna trecută pe vremea aceasta cei apropiați mie erau înnebuniți cu toate detaliile școlii moto și cu toate emoțiile examenului, iată că nu știau ce îi așteaptă. După iarnă și o perioadă de start de pandemie care a înghețat totul în viețile noastre, ne-am dezmorțit ușor, iar primul meu sezon moto a devenit realitate. De atunci, cei 10.000 de kilometri parcurși în acest an au fost povestiți în detaliu oricui a părut interesat și dornic să mă asculte și uneori, nu doar lor. Pentru că motociclismul fără emoție, implicare și trăiri intense nu este decât o altă formă de transport, dar nu despre asta este vorba aici.
A trecut un an, un prim an pe care mi-l doresc doar startul unui lung șir de experiențe și povești pe două roți. Un prim an mult diferit de ce mi-am imaginat. Evident mă subapreciam și credeam că nu pot face multe din lucrurile pe care am ajuns să le fac și chiar mai repede decât mi-aș fi închipuit.
Primul an de motociclism e ca primul an de viață. Ajungi să faci o mulțime de lucruri pentru PRIMA DATĂ și te bucuri de fiecare dintre ele. Câteva astfel de momente la mine au fost marcate cu multe poze și emoții pe pagina de Facebook ”Rebel în România”, dar las câteva și aici…..
