motoISTORIE
Pe vremea când mulți ajungeau la Viena sau Istanbul cu calul, în România se produceau locomotive cu abur și chiar oțelul din care este construit turnul Eiffel din Paris. Când cetățenii Europei încă mergeau pe jos sau cu șareta și se culcau odată cu găinile, în România se circula cu trenul, cu mașini și motociclete, iar iluminatul public era electrificat.
România era deținătoarea unor resurse naturale care au dus la dezvoltarea și depășirea cu decenii a țărilor din jur. Odată cu proiectarea și realizarea primelor motoare cu explozie – ce au determinat apariția mașinilor și motocicletelor -, toți tinerii bogați din România au trecut de la utilizarea calului la cumpărarea noilor invenții, mai mult decât în oricare altă parte a Europei, printre altele şi pentru că România exploata deja intens combustibilii fosili, fiind inventatorii sondelor și a multor utilaje și tehnologii de exploatare. În scurt timp, au apărut și primele întreceri „motorizate”, la care puteau fi văzuți atât cetățeni simpli, cât şi membri ai casei regale a României.
Primele întreceri erau contra timp pe secțiunile de drum București – Giurgiu sau București – Sinaia.
În competiții, ce îi aveau în public chiar şi pe rege și pe membrii familiei regale, erau implicate ministerele de război, de interne și de sănătate. Unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai motociclismului sportiv era Constantin Cantacuzino, iar Simina Mezincescu, apropiat ai casei regale, era un sportiv cunoscut.
Dezvoltarea accelerată a industriei și a Bucureștiului a condus, în scurt timp, la ieftinirea și pătrunderea motocicletelor în viața de zi cu zi a românilor, acestea devenind un mijloc de transport ușor de întreținut și care, de atunci, a deținut supremația mobilității pe șosele.
În istoria FIM, Federația Română de Motociclism este menționată ca prima federație de motociclism la nivel mondial.
