Ce a fost diferit anul acesta la Romaniacs?
300 de concurenți s-au înscris deja la ediția 2027
Romaniacs 2026 a fost Unstoppable
A 23-a ediție a Romanics s-a derulat în 2026
Ediția cu numărul 23 a celui mai greu raliu de hard enduro din lume s-a încheiat pe 1 august. Privim înapoi la Romaniacs și trecem în revistă punctele-cheie ale competiției care a pus România pe harta internațională a acestui sport.
Din ce în ce mai mare și mai palpitant.
Așa am descrie cel mai bine și mai ușor evoluția competiției Red Bull Romaniacs.
Ediția cu numărul 23 a arătat că Romaniacs se schimbă, având mai multe motociclete adventure ca niciodată.
Totul în al doilea an în care aceste motociclete au o categorie dedicată de concurs și mai multe subcategorii.
Înainte de toate, să cinstim învingătorul în clasamentul general, Manuel Lettenbichler.
Germanul are acum șapte victorii la Romaniacs, ceea ce înseamnă că i-a egalat recordul lui Graham Jarvis.
Cel din urmă a fost primul care a terminat la clasa Gold cu o motocicletă electrică, o provocare în sine.
Totul la o vârstă la care alții pun casca de enduro în cui.
Între timp, după zece ani de participare la Romaniacs, Mario Roman s-a mutat la Adventure Ultimate și n-a făcut-o degeaba, reușind să obțină locul întâi la clasa Adventure Ultimate.
Concurenții din România nu s-au lăsat nici ei mai prejos, reușind două podiumuri în clasa Bronze, unul în Adventure Lite și altul la eMoto Hobby.
Luptă acerbă la Gold
Încă de la Prolog, mai mulți concurenți și-au arătat dorința de victorie.
La fel ca în alți ani, Teodor Kabakchiev a luptat din greu și a reușit să obțină o clasare bună.
Bulgarul a fost cel mai rapid în prolog, surclasându-i pe Mitch Brightmore și Manuel Lettenbichler.
Clasamentul s-a schimbat rapid în zilele de off-road care au urmat, în cadrul cărora Lettenbichler și-a construit, probă după probă, un avantaj.
A reușit să fie lider după prima zi de off-road și de acolo a continuat să își etaleze precizia pe traseu, indiferent cât de tehnic a fost acesta.
La finalul celor cinci zile de concurs, Lettenbichler a adunat un avans de o oră, trei minute și 27 de secunde în fața lui Kabakchiev.
Acesta din urmă a terminat pe locul al doilea pentru a treia oară la Romaniacs.
La fel de impresionant este faptul că James Moore a reușit să ia ultima treaptă a podiumului la debutul său în competiție.
Oricât de impresionant este un avans de o oră și trei minute, în sportul cu motor se pot întâmpla multe, mai ales în evenimente ce pun la încercare și anduranța concurenților, nu doar viteza și precizia pe trasee.
Un avantaj de acest gen poate fi pierdut într-o clipă de neatenție sau un moment de ghinion, după cum au pățit nenumărați sportivi în diferite discipline ale sportului cu motor de-a lungul timpului.
Apropo de timp, Graham Jarvis are 51 de ani împliniți și a terminat clasa Gold de la Romaniacs pe locul 20 în șaua unei motociclete electrice.
Jarvis avea deja șapte victorii la Gold, fiind cel mai de succes concurent al acestui concurs, așa că a simțit nevoia de o nouă provocare.
Alegerea sa a fost Jarv-e, un prototip de motocicletă electrică suficient de bun încât să termine din prima participare Romaniacsul la Gold.
E o realizare în sine asta, în caz că era nevoie să vă subliniem.
În cadrul ediției 2025, un concurent a reușit să obțină locul întâi la Silver în șaua unei motociclete electrice de serie, deci acestea sunt competitive, iar acum s-a demonstrat și că se poate termina mai mult decât onorabil traseul de Gold cu o motocicletă electrică.
La clasa eMoto Hobby, singura dedicată electricelor, a câștigat Martin Dosch, urmat de Valentin Rehrl și Dani Oțil.
Reșițeanul a completat podiumul la electrice după ce a avut o pauză competițională de la Romaniacs, dar se pare că Oțil nu a ruginit câtuși de puțin.
Acesta este al patrulea podium obținut de sportivul reșițean, după cele două de la Silver Team și cel de la Hobby Team, clase mai vechi de Romaniacs.
Mani Gyenes a revenit în competiții după accidentarea sa de la Dakar 2026 pentru a-și ține neîntreruptă seria de participări la Romaniacs.
Pentru ediția cu numărul 23, Mani s-a înscris la clasa Bronze, alegând să își protejeze mâna încă în proces de refacere după o operație, iar sătmăreanul s-a întors acasă cu un podium la clasă.
Mai multe detalii, direct de la sportiv:
„Clasa Bronze este mult mai ușoară decât clasa Silver, nu poți face o paralelă între ele. Știind că la clasă nu sunt porțiuni foarte grele, nu a trebuit să îmi dozez energia. Adică am mers într-un ritm constant de la început până la finiș.
Am știut că nu trebuie să îmi conserv energia pentru urcări sau coborâri foarte dificile, în schimb traseul a fost foarte rapid și a trebuit să fiu concentrat 100%.
A fost interesant că am revenit în mina de la Petrila. A fost întuneric și, la un moment dat, nu am mai văzut pe unde trebuie să o iau să ies din mină.
Am mai avut cu ceva ani în urmă un finiș la Petrila, dar atunci am urcat pe una dintre clădiri.
În bucla de la Straja am avut parte de peisaje foarte frumoase, sus în golul alpin, doar că a fost multă piatră ascunsă în iarbă și multă piatră în general, iar eu am avut dureri la încheietura mâinii drepte.
A fost o ediție care mi-a plăcut, cu trasee frumoase și foarte lungi.
Sunt singurul care a reușit să termine toate edițiile desfășurate până acum și încerc să strâng cât de multe finișuri posibil.
Anul acesta pentru asta am concurat, nu am vrut să îmi întrerup seria de participări și finișuri.
Red Bull Romaniacs a fost și prima competiție la care am concurat după Dakar 2026.
Îmi doresc ca anul viitor să fiu într-o formă care să îmi permită să particip la Silver.
Martin Freinademetz, Andy Fazekas, Teo Isac și întreaga echipă care se ocupă de trasee reușesc să ne surprindă în fiecare an, chiar dacă traseele sunt în zone în care s-a mai ajuns și într-o altă ediție”, a declarat Emanuel Gyenes.
FOTO: Red Bull Content Pool
Acesta este doar unul dintre articolele pe care ți le-am pregătit în Revista motoADN. Este o revistă gratuită pe care o poți comanda în format tipărit sau o poți citi gratuit dând click pe butonul de mai jos. Poți face asta chiar acum apăsând pe butonul de mai jos.
Mai mult decât țara gazdă!
Concurență acerbă la clasele Adventure
Munca de pionierat a lui Pol Tarrés cu o Yamaha Tenere în atâția ani de concurat direct cu modelele de enduro l-a răsplătit pe spaniol anul trecut cu o victorie la clasa nou-formată special pentru motocicletele din prima categorie.
Acum avem trei clase dedicate motocicletelor de adventure, iar competiția a dedicat inclusiv o pagină specială de Instagram acestei categorii, intuind potențialul său viral: aici concurează motociclete care arată la fel ca acelea pe care le găsești pe drumurile publice.
Din seria „de ce ți-e teamă, nu scapi”, Pol Tarrés s-a ales cu concurență la cel mai înalt nivel și în 2026.
De data aceasta, spaniolul a terminat pe locul al doilea, iar în fața lui s-a clasat conaționalul său, Mario Roman.
Acesta din urmă avea deja zece ani de Romaniacs la clasa Gold la activ, deci cunoștea ce poate să îi aducă această competiție în față.
Roman a avut un avantaj de 14 minute și 40 de secunde la final în fața lui Tarrés, dar cei doi s-au luptat serios încă din prolog, schimbând între ei poziția fruntașă de mai multe ori.
Victoria din 2026 la Adventure Ultimate a fost primul loc întâi pe podium pentru Mario Roman la Romaniacs, dar spaniolul mai avea alte cinci clasări pe podium din anii precedenți.
Tot la Adventure Ultimate a concurat și Jonny Walker, fiind susținut direct de uzină și alergând cu o motocicletă foarte apropiată de configurația de serie, cu care a terminat pe locul șase.
Colegul de echipă Sam Sunderland s-a clasat pe locul al doilea la Adventure Core, de asemenea pe o motocicletă apropiată de configurația de serie.
Victoria la Adventure Core i-a revenit lui Rene Columna, iar Adventure Lite a fost câștigată de chinezul Guishu He.
Columna a fost la 11 minute și 42 de secunde în fața lui Sunderland, o reușită în sine.
La clasa Adventure Lite, Adrian Răduță a reușit să obțină locul al doilea, deși avea o accidentare serioasă la mâna stângă.
Cumnata sa, Sorina Răduță, a obținut locul al patrulea la aceeași clasă, după o pauză de aproape 10 ani de la competiții, iar fratele lui Adrian și soțul Sorinei, Julian Răduță, de asemenea accidentat, a încheiat Romaniacs pe locul al cincilea la clasa Adventure Ultimate.
La Straja, după finișul celei de-a doua zile de off-road, Julian Răduță spunea că această clasă ar trebui numită Adventure Gold, nu Adventure Ultimate, pentru că are trasee foarte tehnice.
Alți doi români, Sebastian Grosu și Mihai Bărău, au reușit să ajungă la finiș în categoria cea mai dificilă a clasei adventure.
România a fost mai mult decât țara gazdă
În acest an, România a avut mai mulți concurenți aproape de podium ca în anii precedenți.
Acest lucru nu poate decât să ne bucure, deoarece înseamnă că a crescut nivelul concurenților din țară și că suntem acum una dintre țările care au început să conteze la mai multe clase, nu doar din perspectiva numărului de înscriși.
Ediția 23 a avut concurenți din 57 de țări și s-a împărțit în nouă clase, fiecare cu dificultatea și provocările sale.
Pentru unii concurenți era esențial să termine cursa, iar pentru alții conta foarte mult și rezultatul.
Ce e mai important este că această disciplină, hard enduro, a început să atragă sportivi și din alte ramuri.
Spre exemplu, Remy Gardner, campion mondial în Moto2 și pilot WSBK și MotoGP, a venit să se provoace pe sine la Romaniacs și a reușit să și termine cursa la clasa Silver.
Ivan Cervantes a renunțat la propriul rezultat pentru a-l ajuta pe coechipierul Jonny Walker, oferindu-i piese de pe motocicleta sa ca să se asigure că acesta ajunge la finiș după o problemă tehnică pe traseu.
De două ori câștigător la Dakar și recordmen aspirant, Sam Sunderland a obținut un podium la Adventure Core cu o motocicletă apropiată de standard.
Cu ce rămânem după Romaniacs 2026?
Avem egalitate între Lettenbichler și Jarvis la victorii la clasa Gold. Șapte de fiecare, un rezultat greu de atins și de egalat.
Avem și implicarea echipelor de uzină la clasa Adventure, încă din 2025, iar anul acesta am văzut o prezență și mai numeroasă.
Odată cu finișul lui Jarvis din 2026, este clar că traseul de Gold poate fi terminat și cu o motocicletă electrică, așa că vine întrebarea inevitabilă: când vom vedea și un podium, dacă nu chiar o victorie cu totul la clasa-regină a Romaniacs pe o motocicletă electrică?
Răspunsul nostru este mai devreme decât anticipa oricine până anul trecut, dar depinde de mulți factori.
După cum ni s-a demonstrat, contează mult cine e în șa, dar contează și capacitățile acelei motociclete, oricare ar fi ea.
Că e un prototip, că e aproape standard și i se schimbă acumulatorul cât să poată alerga în voie pilotul fără emoții de autonomie, este partea a doua.
Pentru cei care critică prezența motocicletelor electrice în competiție, notăm că și motocicletele convenționale au puncte de alimentare prestabilite în acest concurs pentru a avea autonomie suficientă pe parcursul unei zile de concurs.
