Oricine poate fi aventurier, crede Attila Bertici
Ce ar trebui să știi înainte să pleci în prima ta aventură moto?
Din Satu Mare în Lumea Mare sau cum devii aventurier pe două roți
Ce e strict necesar pentru o aventură moto (și nu numai)?
Prima dată când am auzit de Attila Bertici a fost când am citit despre expediția sa în Siberia la bordul unei Dacii Logan. Au urmat expediții similare alături de alte modele Dacia, toate imortalizate într-un fel sau altul.
În tot acest timp, Attila era și motociclist, așa că a fost doar o problemă de timp până ca vehiculul aventurilor sale să își schimbe numărul de roți. Am mers pe fir ca să aflăm cum s-a întâmplat asta, dar și planurile sătmăreanului.
motoADN: De când a intrat motociclismul în viața ta și cum s-a întâmplat asta?
Attila Bertici: Motociclismul a intrat în viața mea în 1985. Aveam 10 ani și îmi amintesc perfect momentul în care fratele meu mai mare a adus acasă o JAWA 350. Pentru mine, copil dintr-un cartier de oraș mic, era ceva rupt din filme, o navetă spațială pe două roți.
N-a durat mult și am urcat și eu pe ea. Pe drumurile de țară la bunica și pe câmp, acolo am învățat primele lecții despre ce înseamnă “motociclismul”. Atunci am luat și prima trântă serioasă! Am căzut de nu știam dacă să plâng sau să râd. A fost clipa în care m-am virusat pentru totdeauna.
motoADN: Când ai început să pleci în călătorii lungi pe două roți? Ce te-a determinat să o faci?
A.B.: Călătoriile lungi pe două roți au început pentru mine într-un moment de cotitură. Era anul 2021, imediat după ce lumea fusese dată peste cap de COVID. În 2020 am fost infectat și eu, foarte serios. Plămânii afectați, nopți grele, gânduri multe. A fost primul reset care m-a forțat să văd viața altfel. Să înțeleg că timpul nu ne așteaptă și că trăim adesea de parcă am fi nemuritori.
Al doilea reset a venit în martie 2021, când am divorțat. După trei luni de agonie interioară, m-am urcat pe o Honda CB650R, un naked micuț, dar cu spirit de evadare. Și-am plecat.
Nu știam unde exact, dar știam că trebuie să merg. Am ajuns în Alpi, iar acolo s-a întâmplat minunea: două săptămâni de libertate pură. Eu, motorul și drumul. Acolo mi-am vindecat sufletul. Acolo am înțeles că asta e chemarea mea. De-atunci, nu m-am mai întors la viața “de dinainte”. Pentru mine, viața adevărată începe când pornesc motorul și închid viziera!
motoADN: Care este călătoria care ți-a fost cea mai draga și de ce? Dar cea care ți s-a părut cea mai periculoasă?
A.B.: Cea mai dragă aventură? Fără dubii: Maroc în martie 2023. De ce? Pentru că acolo m-am regăsit. Veneam după un an 2022 greu, în care nici nu am mers pe motor. Fusesem accidentat la început de sezon, în mai, tocmai în Croația, în timp ce eu stăteam pe loc. Fractură la brațul drept. A urmat o perioadă cumplită: operații, recuperări dureroase, și mai ales, o luptă grea cu mine. Opt luni în care am fost blocat între medicamente, dureri și gânduri întunecate. Xanax, Anxiar, nopți fără somn. Nu mai eram eu.
În martie 2023 am zis: Gata. Am aruncat medicamentele, am urcat pe motocicletă și am plecat singur spre Maroc, Africa cu Honda Africa Twin Adventure Sports. O decizie nebunească pentru unii, dar salvatoare pentru mine.
Acolo, în Africa, m-am resetat din nou. Am dormit sub stele în deșertul Sahara, m-am pierdut și m-am regăsit prin Munții Atlas, am întâlnit oameni calzi care nu aveau nimic, dar ofereau tot. Marocul mi-a redat bucuria de a trăi. A fost o luptă, nu cu traficul sau cu drumurile grele, ci cu mine. Am învins anxietatea, frica, durerea. A fost călătoria de vis. Nu pentru că a fost perfectă, ci pentru că m-a făcut din nou OM.
motoADN: Cea mai periculoasă aventură?
A.B.: Fără îndoială: Ucraina, 2023. Am fost împreună cu băiatul meu. Doi nebuni pe două Benelli Naked, într-o zonă de război. Planul era simplu: să vedem cu ochii noștri ce înseamnă realitatea de acolo, dincolo de titluri și știri. În Kiev am prins trei alarme aeriene într-o singură zi. Se auzeau bubuituri în depărtare, dar eram setați pe adrenalină și am mers mai departe.
Ne-am dus spre sud, până în Nikolaev, oraș care fusese recucerit recent de la armata rusă. Acolo, lucrurile s-au schimbat brusc. Alarme din 10 în 10 minute, explozii aproape continue, drone deasupra noastră, o tensiune greu de explicat în cuvinte. La un moment dat am realizat că ne jucăm cu viața. Nu mai era despre curaj. Era despre supraviețuire. După o noapte de groază, dimineața am pornit cu gazul deschis spre casă, fără să mai privim înapoi.
Au fost 10 zile de foc, în care am văzut ce înseamnă fragilitatea vieții și cât de subțire e linia dintre aventură și nebunie. Am ieșit întregi, fizic și sufletește dar și cu o lecție mare: Libertatea are un preț. Iar unii oameni îl plătesc în fiecare zi cu viața lor.
Acest articol a apărut în revista motoADN numărul 20. Acolo are o formatare diferită, ca la o revistă – deoarece revista noastră este disponibilă și în varianta tipărită, nu doar online. Chiar și așa, am decis să publicăm articolele din revistă și pe site, ca să fie mai ușor de găsit pentru toți riderii.
Dacă vrei să citești articolul aceste în format electronic, gratuit, la doar un click distanță, apasă butonul albastru de mai jos.
Aventura poate fi pentru oricine, dar depinde mult de cine ești
motoADN: Este aventura pe 2 roți prin lume pentru oricine? Sau trebuie să ai anumite aptitudini și un anumit fel de a fi pentru a ți se potrivi?
A.B.: Depinde ce înțelegem prin aventură. Pentru mine, aventura începe în clipa în care ieși din zona ta de confort. Poate dura o zi, 90 de zile sau chiar mai mult. Nu contează distanța, ci felul în care o trăiești.
Aventura este, da, pentru oricine, dar felul în care o trăiești și dacă ajungi la final zâmbind sau în panică, asta ține de pregătirea ta. Pregătirea tehnică contează enorm, dar cea mai importantă este pregătirea mentală. Acolo se dă adevărata bătălie. Dacă mintea ta e gata, corpul te va urma oriunde.
Am construit chiar un workshop pe tema asta: „10 pași pentru o aventură de succes”. Acolo explic concret ce înseamnă o călătorie adevărată: ce să faci, ce să NU faci, ce înseamnă pregătire, mindset și adaptare.
motoADN: Care este cea mai valoroasă experiență pe care ți-o oferă o aventură în care pleci pe 2 roți?
A.B.: Cea mai valoroasă experiență pe care mi-o oferă o aventură pe două roți? E greu de pus în cuvinte, dar dacă ar fi să aleg un singur cuvânt, ar fi: LIBERTATE. Pe motor simt că trăiesc cu adevărat. Simt vântul în cască, mirosul munților, căldura soarelui sau frigul ploii, nefiltrat, brut, real. Acolo nu mai ești personajul din social media, nu mai ești nici cine crede lumea că ești. Ești doar tu, drumul și o întrebare simplă: încotro?
Într-o aventură adevărată înveți lucruri pe care nicio școală, niciun manual nu ți le oferă. Înveți cine ești când ești singur. Înveți că ai mai mult curaj decât credeai. Că poți dormi pe plajă, într-o pădure sau lângă o benzinărie și tot să zâmbești dimineața.
Aventurile pe două roți mi-au oferit lecții de viață, întâlniri cu oameni autentici, momente de liniște profundă, dar și haos total. Și toate astea m-au întărit. De fapt, cred că cea mai valoroasă experiență e că ajungi să te cunoști. Și să te accepți. Așa cum ești.
motoADN: Trecând la aspecte puțin mai tehnice, care este kitul de supraviețuire al aventurierului pe 2 roți? Ce iei întotdeauna cu tine în călătorii?
A.B.: Dacă vorbim de o călătorie serioasă, gen Nordkapp, Maroc sau Mongolia, există câteva lucruri de ne-negociat pentru mine: cortul, sacul de dormit și salteaua – baza unei nopți liniștite, chiar și în mijlocul pustietății, chiar dacă inițial te gândești la cazări la hotel.
Nu știi niciodată când te prinde noaptea pe drum în pustietate sau se strică motocicleta și trebuie să aștepți ajutor. Apă și hrană. Mereu am provizii pentru cel puțin două zile. Nu ai de unde să știi când rămâi blocat undeva.
Dincolo de echipamentul clasic, sunt câteva lucruri fără de care NU plec niciodată:
– Un telefon mobil de rezervă, cu SIM funcțional și toate numerele importante salvate;
– O agendă scrisă de mână, da, analogic, în care am trecut date de urgență, contacte și informații esențiale;
– Garmin InReach cu abonament SOS în caz de forță majoră, pot trimite instant locația mea și cere ajutor, oriunde aș fi;
– Și, da: Dumnezeu pe șaua din spate. Nu o uit niciodată să mă rog în fiecare zi. Eu sunt un om credincios și, în multe nopți grele, asta mi-a fost busola interioară.
motoADN: Ce sfaturi ai pentru cineva care pleacă prima dată în călătorie și nu știe cum să își facă bagajul?
A.B.: Pentru cei care pleacă prima dată în călătorie pe două roți și nu știu cum să-și facă bagajul, am un sfat simplu și clar: GREUTATEA e cel mai mare dușman al aventurierului. Eu plec mereu cu puține lucruri. Doar strictul necesar. Listez rapid:
– Haine tehnice, gen Brubeck, pe care le pot spăla ușor, se usucă repede și nu ocupă spațiu. Sunt modele cooler, dar și termo.
– Costum de ploaie. Pe lângă echipamentul moto, este extrem de important să rămâi uscat. Nu există confort mai mare decât să nu îngheți ud în șa și să te îmbolnăvești departe de casă.
– Medicamente: mare atenție aici! Verifică regulile din țările în care mergi. De exemplu, în Rusia și țările foste sovietice sunt interzise medicamentele pe bază de ketonal. La noi sunt comune, dar acolo îți pot crea probleme mari.
Nu încărca motocicleta ca un TIR! Am fost în 57 de țări, pe 5 continente, și știi ce am învățat? Oriunde găsești un hanorac, un tricou, o pereche de blugi, chiar și în Senegal. Nu trebuie să cari casa cu tine. Banii și cardul de rezervă sunt mult mai valoroși decât încă o pereche de blugi. Și mai ales: nu te speria. Aventurile nu se trăiesc din frică, ci din adaptare.
motoADN: Care este, din experiența ta, motocicleta ideală pentru aventuri lungi prin lume? Nu ne referim la un brand, ci la ceea ce are sa îți ofere – confort, manevrabilitate, greutate, spații bagaje, consum, dotări și orice mai consideri relevant.
A.B.: Depinde de tine, nu de brand. În primul rând, contează statura ta. Eu am 193 cm și nu mă pot minți că un motor mic îmi oferă confort pe distanță lungă. Am nevoie de o motocicletă mare, solidă, care să mă țină bine în șa zi de zi.
În al doilea rând, contează timpul. Dacă ai la dispoziție două luni pentru o aventură spre Mongolia, va trebui să parcurgi 700–800 km/zi. Asta înseamnă clar că ai nevoie de o motocicletă modernă, confortabilă, capabilă.
Mulți spun că „ideal e să pleci cu o motocicletă simplă, fără electronice, ușor de reparat oriunde în lume”. Teorie. Realitatea e alta: eu prefer oricând o motocicletă fiabilă, modernă, bine întreținută în care am încredere, decât o rablă „simplă”, la care habar n-am când crapă ceva definitiv.
E important să ai și un brand cu rețea globală de service, dacă te aventurezi pe continente întregi. Să știi ca am văzut și în Tadjikistan service BMW și Ducati. Lumea se schimbă, nu mai există acea “lumea a treia”.
Din ce am văzut cu ochii mei în Mongolia, Maroc și Africa: am întâlnit motocicliști pe BMW GS, Triumph, KTM de ultimă generație, dar și pe bătrâne motoare fără ABS sau electronice. Toți mergeau. Deci ține și de om, nu doar de motocicletă.
Dacă aș pleca mâine într-o aventură spre capătul lumii, aș alege dintre:
BMW R1250 GSA – motocicleta mea actuală. Robustă, confortabilă, capabilă de distanțe mari, oricând. Honda Africa Twin – super echilibrată, fiabilă, perfectă pentru teren mixt. Yamaha Ténéré 700 – mai incomodă pentru drum lung, dar foarte bună off-road și ultra fiabilă.
Bonus – și aici poate râdeți: Benelli TRK 502X. Nu e cea mai puternică, nu e cea mai high-tech, dar e, fără exagerare, cea mai comodă motocicletă pe care am mers vreodată. E fiabilă și ușor de manevrat. Și dacă nu te grăbești, te duce oriunde.
motoADN: Ai multă experiență și cu aventurile pe patru roți către cele mai inedite destinații. Care este principala diferență între cele cu mașina și cele cu motocicleta? Pe care le preferi?
A.B.: Am trăit aventuri intense și pe 4 roți, dar toate au avut un numitor comun: iarna. Atunci când motocicleta rămâne în garaj, pornesc la drum cu mașina. Singura excepție a fost Dakar, unde am fost în luna septembrie. Am ajuns în locuri unde puțini se aventurează:
– Vladivostok – capătul lumii, cel mai lung traseu pe uscat pe care-l poți face din România.
– Oymyakon, Polul Frigului – am ajuns în inima Siberiei la –65°C, în ianuarie, când totul îngheață.
– Pamir Highway – la 4655 metri altitudine, tot iarna, când drumul se transformă într-un test suprem de voință și supraviețuire.
– Nordkapp – vara cu motorul și iarna: prima dată cu mașina, apoi cu autorulota.
motoADN: Care este diferența dintre aventurile pe patru roți și cele pe motocicletă?
A.B.: Cu motocicleta trăiești AVENTURA. Cu mașina doar o privești. A spus-o cel mai bine Cristian Predoi, Dumnezeu să-l ierte: „Cu mașina e ca și cum ai privi un film. Cu motocicleta, tu ești actorul principal.”
Și eu trăiesc exact după acest principiu.
Da, pe motor e mai greu, mai obositor, mai riscant. Dar simți vântul, frigul, ploaia, căldura, libertatea. Simți VIAȚA. Pe motor nu ești doar călător, ești parte din peisaj. Acum urmează să bifez și pe două roți ce am bifat deja cu mașina: Dakar, Oymyakon, Pamir Highway, Mongolia.
motoADN: Pare că ești neobosit când vine vorba de călătorii. Care sunt următoarele tale planuri pentru 2025 și 2026?
A.B.: Planuri? Am destule. Doar să-mi dea Dumnezeu sănătate. În iulie 2025 – pornesc din nou spre Nordkapp, unul dintre locurile mele de suflet. De data asta, va fi o aventură cu buget minim: voi sta doar în camping, voi găti singur, exact cum îmi place. Să simt natura, nu confortul. În Septembrie 2025 – urmează o tură prin Balcani și Europa, apoi în octombrie o incursiune prin Turcia și Armenia.
2026? Va fi anul cel mare! Vreau să încep primăvara cu puțină căldură în Maroc sau Tunisia, ca o încălzire la ceva mult mai serios. Apoi, în mai-iunie, vreau să pornesc într-o aventură care să-mi definească existența:
Varianta 1: Aventura în jurul lumii – plec spre est și mă întorc dinspre vest. Ocolul complet al planetei, pe două roți, așa cum am visat din copilărie.
Varianta 2: Dacă bugetul nu-mi permite turul complet, atunci aleg cealaltă chemare din suflet: Mongolia – Magadan, până în Estul Îndepărtat.
Oricare dintre ele va fi, știu că va fi un nou capitol scris cu noroi, praf, zâmbete și visuri trăite. Pentru mine, 2025 și 2026 nu sunt ani. Sunt drumuri. Cât timp pot încă porni motorul și visa, nu mă opresc. Niciodată.
motoADN: Care este aventura moto la care visezi și care ți se pare cel mai greu de atins?
A.B.: Aventura moto la care visez cu toată ființa mea? Panamericana, traseul suprem pentru orice aventurier. De la Prudhoe Bay, Alaska, până la Ushuaia, Argentina. Peste 30.000 de kilometri pe două roți, prin Americi, de la gheață la tropice, de la munți la deșert, prin culturi, oameni, furtuni și răsărituri pe care nu le uiți toată viața. Este, fără îndoială, visul meu cel mai mare. Totodată, cel mai greu de atins. Nu pentru că mi-ar lipsi voința sau curajul, ci pentru că o astfel de aventură necesită un buget serios, pe care în momentul de față nu îl am. Dar știi cum e, visele nu se anulează, doar se amână.
Eu cred cu toată inima că, mai devreme sau mai târziu, voi porni și pe acest drum. Visele clare, spuse cu voce tare, încep să prindă viață. Panamericana rămâne acolo, în mintea și în inima mea. Și într-o zi, voi spune:
Am plecat. Rock and Roll Baby!
